Consider că 24 de ore de gardă sunt dificil de gestionat, mai ales ca şef de gardă. Propun, spre exemplu, pentru un spital de urgenţă să existe minimum doi medici primari de gardă (în afară de medicii rezidenţi) pentru împărţirea atribuţiilor şi asigurarea perioadelor de odihnă pe parcursul celor 24 de ore. În contextul deficitului de personal medical, probabil că acesta va rămâne un deziderat.

Nu înţeleg de ce, în România, orele de gardă nu sunt considerate vechime.

Orele de gardă pot avea un efect semnificativ asupra somnului medicilor. În timpul orelor de gardă, aceştia trebuie să fie alerţi şi să ia decizii importante în ceea ce priveşte îngrijirea pacienţilor. Această presiune poate duce la stres, anxietate şi tulburări de somn.

Numărul orelor de gardă poate varia în funcţie de ţară, specialitate şi spital. În general, o gardă poate dura între 12 şi 24 de ore sau chiar mai mult. În România, Ordinul 840/2004, art. 25 precizează: „Garda se instituie în unităţile cu paturi pentru continuitatea asistenţei medicale între ora de terminare a programului stabilit pentru activitatea curentă a medicilor din cursul săptămânii şi ora de începere a programului de dimineaţă din ziua următoare. În zilele de repaus săptămânal, zilele de sărbători legale şi celelalte zile în care, potrivit reglementărilor legale, nu se lucrează, garda începe de dimineaţă şi durează 24 de ore.” Aşadar, în timpul săptămânii un medic care efectuează gardă va fi prezent la spital timp de cel puţin 24 de ore (activitatea curentă + uneori activitatea curentă de a doua zi), iar în timpul weekendului sau sărbătorilor legale – 24 de ore.

Pe lângă impactul asupra somnului, orele de gardă pot duce şi la epuizarea fizică şi mentală a medicilor, precum şi la o creştere a riscului de accidente de maşină în timpul deplasării către şi dinspre spital. Practic, „nopţile albe” de orice natură sunt împotriva fiziologiei organismului, reprezintă un stres pentru acesta. Iar în ceea ce-i priveşte pe medicii care efectuează gărzi, acest lucru devine, de multe ori, o rutină săptămânală…

Sunt multe studiile care arată că medicii care efectuează gărzi prezintă un risc mai mare de a dezvolta tulburări de somn, cum ar fi insomnii, somn întrerupt şi somnolenţă diurnă. Aceste tulburări pot avea un impact negativ asupra performanţei profesionale şi pot creşte riscul de erori medicale.

Nevoia de repaus după gardă
În România, legea nu prevedere în mod explicit ore de odihnă (somn) pe parcursul programului de gardă. În schimb, medicii sunt încurajaţi să îşi organizeze timpul astfel încât să beneficieze de odihnă adecvată după o gardă şi să încerce să îşi menţină un program de somn regulat.

Timpul necesar meselor şi somnului este, de cele mai multe ori, pierdut printre solicitările pacienţilor, aparţinătorilor şi ale celorlalte cadre medicale. Ar fi recomandat să fie prevăzute ore de somn adecvat pentru personalul medical care participă la gardă, pentru că un somn eficient şi suficient este esenţial atât pentru siguranţa personalului medical, cât şi a pacienţilor.

În general, după o gardă extenuantă, medicii au nevoie de cel puţin două-trei zile pentru a se recupera complet şi pentru a-şi restabili ritmul normal somn-veghe. Pe perioada acestor zile, este important ca ei să se odihnească suficient, să facă exerciţii fizice uşoare şi să îşi petreacă timpul cu activităţi relaxante, pentru a-şi reduce nivelul de stres şi a-şi îmbunătăţi calitatea somnului.

Pe de altă parte, ar trebui făcută o diferenţă clară între organizarea gărzilor într-un spital de urgenţă, respectiv într-un spital de bolnavi cronic. Gradul de solicitare într-un spital de urgenţă este, indiscutabil, cu mult mai mare comparativ cu un spital de bolnavi cronic.

Prof. univ. dr. Camelia Diaconu – şefa Clinicii de Medicină internă din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă Bucureşti