Academia Oamenilor de Știință din România

Acasă Blog Pagina 48

“AOSR și DIASPORA în Știință și tehnologie”

0

Vă invităm joi, 10 martie, ora 16.00, la sesiunea:“Academia Oamenilor de Știință (AOSR) și DIASPORA în Știință și tehnologie” organizată de Filiala Brașov AOSR și Filiala Brașov ASTR – Prof.Dr.Fiz. Doru URSUTIU, Prof.Dr.Ing. Ivan CISMARU, Prof.Dr.Ing. Cornel SAMOILA

LINK conectare ZOOM
Meeting ID: 869 7576 6172
Passcode: 362219

Numele

Prezentarea

Ora României

Arthur Dogariu – Princeton USA

Honorary Member AOSR

 “Diagnosticare optică la distanţă pentru industria aerospaţială şi fizica plasmei”

16.00-16.10

Aristide Dogariu – Orlando USA

“Optica mediilor complexe”

16.15-16.25

Adrian Ionescu – EPFL Lausanne

”Technologies for future P3 Healthcare Digital Twins”

16.30-16.40

Simona Vasilache – Tsukuba Japonia

„Diferente culturale in abordarea disciplinelor
ICT/ingineresti”

16.45-16.55

Ramona Oros – EIT Digital Belgia

Prezentare “EIT DIGITAL – proiecte şi activităţi”

17.00-17.10

Strul Moisa – Ben-Gurion University of the Negev ISRAEL

Start up: de la detectorul de unică folosință al cancerului de colon la robotul de inspectare a tunelurilor

17.15-17-25

Diana Pop – TU WIEN

Prezentare “TU WIEN – Institute for Microelectronics”

17.30-17.40

Dan Centea – McMater Canada

“Learning Factories” în universităţi, sau despre model de integrare a elementelor de “Industry 4.0” în domeniul academic

17.45-17.55

DISCUTII şi închidere

17.55-18.15

 

ARTHUR DOGARIU – Membru de Onoare al AOSR (Princeton, New Jersey, SUA) – a terminat Facultatea de Fizică (Măgurele) în 1990, şi a obţinut doctoratul în fizică de la University of Central Florida, Şcoala de Optică, în 1997. Este current Professor la Universitatea Texas A&M şi cercetător ştiinţific la Universitatea Princeton din Statele Unite, unde subiectele de cercetare includ diagnostici optice şi detecţia la distanţă folosind optica neliniară şi ultrarapidă. Este autorul a peste 90 de publicaţii, 200 lucrări de conferinţe ştiinţifice, şi 6 patente. AD este fellow al Societăţii Americane de Optică, membru al Institutului American de Aeronautică şi Astronautică, şi membru onorar al AOSR.

ARISTIDE DOGARIU și-a luat doctoratul de la Universitatea din Hokkaido și în prezent este administrator și profesor Pegasus la CREOL, Colegiul de Optică și Fotonică, Universitatea din Florida Centrală. Interesele sale de cercetare includ fizica optică, electrodinamica, propagarea undelor și mediile complexe. Profesorul Dogariu este membru al Societății Optice din America, membru al Societății de Fizică din America și beneficiar al Premiului G. G. Stokes al Societății Internaționale de Optică și Fotonică.


ADRIAN IONESCU –
este full profesor la Institutul Federal Elvețian de Tehnologie Lausanne (Ecole Polytechnique Fédérale de Lausanne – EPFL), Elveția. A primit B.S./M.S. şi doctorat. diplome de la Institutul Politehnic din București, România și Institutul Politehnic Național din Grenoble, Franța, în 1989 și, respectiv, 1997. A deținut funcții de personal și/sau de vizitare la LETI-Commissariat à l’Énergie Atomique, Grenoble, CNRS, Grenoble și Universitatea Stanford, Stanford, CA, în 1998 și 1999. În prezent, este Director al Laboratorului de Dispozitive Nanoelectronice al EPFL. Prof. Ionescu a publicat peste 600 de articole în reviste internaționale și lucrări de conferințe. Lucrările sale au fost recompensate cu Andre Boldel Medal şi IBM Faculty Award şi cu multiple IEEE awards. A primit un Advanced ERC Project pentru dezvoltarea de technologii low power bazate pe transistoare cu panta abruptă. Este membru al Academiei de Ştiinţe Tehnice a Elveţiei (SATW). 


SIMONA VASILACHE
s-a născut în Petroşani, România. A absolvit facultatea de Automatizări şi Calculatoare a Universităţii Politehnica din Bucureşti, după care a lucrat doi ani ca cercetator ştiinţific la Institutul de Cercetări în Transporturi din Bucureşti. Drumurile vieţii au dus-o în Japonia, unde a obţinut doctoratul în ştiinţe inginereşti la Universitatea din Tsukuba. Aici este în principal implicată în programele de predare în limba engleză ale universităţii. Studenţii ei vin în Japonia să studieze ştiinţe sociale sau, la cursurile de master şi doctorat, ştiinţa calculatoarelor. Specialitatea ei este ingineria software, dar ultimii ani i-a petrecut ocupându-se mai ales de diferenţele culturale în educaţie, în special în predarea disciplinelor IT.



RAMONA OROS – s-a născut în Brașov, România. A urmat studiile universitare la Universitatea Transilvania din Brașov România, fiind masterandă în Administrarea Afacerilor Internaționale şi doctor în științe inginerești în domeniul știința materialelor şi telecomunicații. Ea şi-a început cariera la Carinthia University of Applied Science – Villach Austria in 2021 ca şi cercetător şi membru în proiecte europene, ca în decursul celor 6 ani să devină manager de proiecte. În 2018 Ramona şi-a continuat cariera la eseia – European Sustainable Energy Innovation Alliance in Graz – Austria ca şi manager de proiecte în domeniul energiilor regenerabile şi eLearning. În prezent, Ramona este angajată ca manager şi coordonator de proiect la EIT Digital Brussels – Belgiua unde şi-a început activitatea ca şi analist de inovație şi suport în cadrul EIT Digital Accelerator. 


STRUL MOISA – A părăsit România, plecând către Israel, în anul 1977. Însă imediat după decembrie 1989 a revenit în România, obținând în cadrul Universității din Brașov titlul de doctor în Știința Materialelor în 1999. În septembrie 1991 s-a aflat în fruntea delegației beer-șevene de la Universitatea Ben-Gurion la Seminarul științific internațional “Modern Mechanical Design”, organizat de către Universitatea Politehnică din București. A fost și momentul în care a stabilit primele contacte cu universitarii din România, contacte care au fost dezvoltate an de an, graficul lor având o alură continuu ascendentă. Unul dintre țelurile care l-au condus pe dr. Moisa a fost – printre altele – strângerea legăturilor de colaborare cu universitățile din România. Se pare că titlul onorific – Ambasador al Universității Ben-Gurion din Negev, Beer-Șeva, pe lângă universitățile din România, acordat și reconfirmat de toți rectorii universității – are în spate o muncă consistentă. Astăzi, Universitatea Ben-Gurion din Beer-Șeva are parteneriate cu aproape toate universitățile din România, iar programele Erasmus se derulează cu deplină seriozitate.

Suplimentar activității pe linie profesională, dr. Strul Moisa are la activ și numeroase activități extra-profesionale, din care se pot aminti:

  • Membru al Asociației Israeliene a Originarilor din România
  • Membru al Organizației Israeliene a Originarilor din Dorohoi
  • Membru al Asociației de Prietenie România-Israel
  • Membru ACMEOR (Asociația Culturală Mondială a Evreilor Originari din România) etc. 


DIANA POP
– s-a născut în Brașov. A obținut diploma de licență în fizică aplicată la Universitatea Transilvania din Brașov în 2009, diploma de master în inginerie la distanță și diploma de master în administrația afacerilor internaționale la Carinthia University of Applied Sciences Austria, în 2011 și, respectiv 2016. Până în august 2012 a fost angajată ca ţi cercetător ţi manager de proiecte finanțate din fonduri nerambursabile la aceeași universitate. În urmatorii doi ani ea a fost membră a programului IT Junior Talent Program al companiei Infineon Technologies IT-GmbH, în cadrul echipei de Unix R&D din Klagenfurt, Austria, urmând ca mai apoi să fie recrutată ca şi coordonator de proiecte finanțate de UE în cadrul departamentului Power Management and Marketing al Infineon Technologies Austria din Villach. În prezent, Diana este angajată ca şi manager şi coordonator de proiecte la Institutul pentru Microelectronice – TU Wien, Austria unde coordonează peste 25 de proiecte de cercetare şi o echipă de peste 50 de cercetători.


DAN CENTEA
– absolvent al facultăţii de automobile, a lucrat timp de 10 ani în industria auto, mai întâi ca proiectant de componente auto și apoi ca membru fondator și apoi manager al departamentului de calcul și modelare al Institutului Național de Cercetare Auto din România. Cariera academică a dr. Centea a început în 1991 la Universitatea Transilvania din România ca profesor asistent în departamentul de proiectare inginerească. După ce a absolvit un master în inginerie în Regatul Unit la Universitatea din Bradford, s-a mutat în 1997 în Canada, unde a lucrat ca instructor sesional, apoi ca profesor asistent și mai târziu profesor asociat la Universitatea McMaster. Dr. Centea s-a implicat în dezvoltarea sitemului McMaster Learning Factory, în obținerea de fonduri pentru construirea acesteia, a lucrat cu studenții la mai multe proiecte și a fost coautor a nouă lucrări de cercetare legate de activitățile didactice. Contribuția sa remarcabilă la dezvoltarea McMaster Learning Factory a fost recunoscută la nivel internațional prin faptul că a fost acceptat ca membru al Asociației Internaționale a „fabricilor de învățare” și prin primirea Premiului pentru Educație pentru Industria 4.0 Remarcabilă, prezentat de Societatea Internațională de Inginerie și Management al Operațiunilor.

Interviu cu prof. univ. dr. Silviu Neguț: „Un manual bun este acela care te ajută să ții pasul cu timpul“

de Sorin Ivan

Profesorul își păstrează misiunea dintotdeauna

Stimate domnule profesor, din perspectiva unei cariere didactice întinse pe decenii și a unei substanțiale experiențe la catedră, cât de important este profesorul în actul educațional?
Silviu Neguţ: Am să răspund indirect, amintind o întâmplare: celui mai mare geograf român, unul de talie mondială, Simion Mehedinți, îi apăruse un nou manual de Geografie și un alt geograf, prieten, ­Gheorghe Arghirescu, pe vremea aceea prorector al Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale (Academia de Studii Economice de azi), l-a gratulat spunându-i „cu cartea ta, elevul n-are aproape nici o nevoie de profesor“. La care marele profesor și pedagog i-a replicat că se înșela: „Pe profesorul bun nu-l poate înlocui nici cea mai cu minte car­te“. În urmă cu ceva ani am citit un sondaj, realizat printre elevi și profesori, de revista Dilema pe tema Cum arată profesorul ideal?. Reieșea un fel de puzzle, cu multe componente, atribute („să fie om, prieten“, „să te facă să-ți placă materia“, „să nu jignească“ etc., etc.). Am reținut însă poate cea mai concisă și relevantă definiție, dată de o elevă pe vremea aceea, Bianca Oprișan (oare, între timp, o fi devenit profesoară?): „Lumea este un fel de labirint în care profesorii ne sunt călăuze“.

În fapt, deși învățământul trebuie centrat pe elev, cum cu obstinație se tot repetă, dar prea rar se aplică și explicitează, profesorul își păstrează misiunea dintotdeauna, aceea de dirijor mai mult sau mai puțin discret al adevăratei orchestre care este procesul educativ. De altfel, unul dintre lucrurile scoase la iveală de actuala pandemie – care deja a depășit doi ani de dură manifestare (nefiind trecătoare, cum uneori s-a zis sau s-a speculat) – este tocmai atenuarea prezenței și manifestării prezenței călăuzei și dirijorului de care vorbeam mai înainte.

Salariile profesorilor români nu sunt deloc compatibile cu asigurarea unui trai decent

Catedra nu mai e atractivă pentru mulți dintre absolvenți. Profesia di­dactică intră, tot mai mult, într-un con de umbră din cauza condițiilor salariale nesatisfăcătoare. Învăță­mântul românesc se confruntă astfel cu o gravă criză de cadre didactice calificate. Se poate vorbi chiar de criza profesiei didactice… Cum priviți această situație? Care sunt efectele ei? Ce e de făcut?
Silviu Neguţ: Situațiile relevate sunt, în principal, rezultatul neglijării oficiale a educației, guvernanții mizând prea mult pe lipsa de reacție a împricinaților și, ca urmare, concentrându-se pe sectoarele mai belicoase, cele care ar putea bulversa liniștea socială. Este evident că salariile profesorilor români (zic generic „profesori“, aici intrând și învățătorii, pedagogii, educatorii, instructorii etc.) nu sunt deloc compatibile cu asigurarea unui trai decent, nu mai zic confortabil. Nu întâmplător, mai în glumă, mai în serios, am afirmat cu diverse ocazii în fața profesorilor că salariul lor „este o mică atenție din partea Ministerului Educației“. Ca urmare, mulți profesori, mai ales cei care posedă o diplomă care le permite să ocupe posturi și în alte domenii de activitate, cu o remunerație mult superioară învățământului, au procedat în consecință. Fenome­nul s-a manifestat însă și în rândul celor care, într-un anume fel, pot găsi ceva mai greu un job mai bine plătit decât în învățământ, făcând rabat de la poziția socială (angajându-se, mai ales în străinătate, pe posturi care nu au nicio legătură cu formația intelectuală).

Consecințele unei atari stări de lu­­cruri deja se văd, dar este de prezumat că se vor accentua în viitorul apropiat. Pe de altă parte, trebuie să avem în vedere și un alt fenomen. Unii, și nu puțini, s-au „fă­cut“ profesori subestimând standardul necesar, crezând că este o meserie ușoară și, practic, n-au făcut și nu fac față ce­­rințelor, renunțând de bună voie sau obligați de situație. Au făcut calcule greșite. Misiunea de dascăl, deși plăcută și plină de satisfacții, este, în realitate, foarte grea, dacă nu ai înclinație și disponibilitate naturală spre ea.

Este greu de răspuns telegrafic la în­­trebarea „ce-i de făcut?“. În primul rând, evident, asigurarea unui nivel salarial satisfăcător, care să stopeze hemoragia de dascăli și să permită aplicarea unei site necesare și eficiente în cernerea celor cu adevărat pregătiți și dăruiți. Poate, de ce nu, și oferirea unor facilități de diferite ordine: bancare (de exemplu, împrumuturi cu dobânzi mai reduse), sociale (gradații salariale suplimentare la atingerea unei vechimi în învățământ de 10, 15, 20, 25 de ani; bonusuri pentru vacanțe, reducerea numărului de ore etc.).

Învățământul românesc se zbate neputincios în amalgamul reformelor fără fond

Conform unor date oficiale, România ocupă primul loc în Europa la analfabetism funcțional în rândul elevilor, un trist record care se adaugă altora. De ce se întâmplă acest lucru? Ce soluții ar putea combate această situație?
Silviu Neguţ: Din păcate, analfabetismul funcțional este o realitate, chiar dacă n-o avea o rată așa de ridicată (peste 50%) cum indică sondajele. Într-o anumită măsură este o urmare firească a degringoladei învățământului românesc, care se zbate neputincios în amalgamul reformelor fără fond. Ce pretenții să ai de la un minister care a schimbat vreo 30 de miniștri în cam tot atâția ani, unii catastrofali, dar și unii care poate aveau intenții bune, proiecte bune, dar n-au avut timp să se ma­nifeste. Unde sunt miniștrii providențiali gen Titu Maiorescu, Spiru Haret, Simion Mehedinți (care în mandatul de numai șase luni a făcut lucruri extraordinare) ori Mircea Malița, ultimul în condițiile dictaturii comuniste?! Și, continuând ideea de analfabetism funcțional, acesta este, în primul rând, consecința previzibilă a ratei înalte de abandon școlar, vreme de mai bine de trei decenii neintervenindu-se practic deloc în această direcție. Abia acum a fost adoptat Programul Național pentru Reducerea Abandonului Școlar (PNRAS), ca parte a Mecanismului de Avertizare Timpurie în Educație (MATE), prin acordarea de granturi unui număr semnificativ de unități de învățământ gimnazial (circa 2.500 dintr-un nu­­măr total de 3.235). Acest program ur­mează să se deruleze vreme de trei ani în cadrul cunoscutului Proiect Național de Reformă „România Educată“, cu finanțare din PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență). Așteptările sunt mari și este de dorit ca Programul, implementat corespunzător (printre altele, fără „transferuri“ de bani pentru alte activități, cum s-a mai întâmplat), să dea roade. Dar vom avea rezultate palpabile abia peste câțiva ani. În paralel, zic eu, ar trebui o mobilizare exemplară a factorilor locali (primării, inspectorate școlare, școli etc.), care să convingă în primul rând părinții, dar și copiii privind importanța și necesitatea școlarizării.

Trebuie să introducem în ecuație și o altă tară a învățământului românesc: accentul pus pe a informa, și nu pe a forma

Odată cu analfabetismul funcțional și legat de el, se mai înregistrează un fenomen: scăderea progresivă a ni­velului de cunoaștere și de cultură în școală și dincolo de ea. Un fel de – așa cum, de altfel, se și spune – analfabetism științific și, am adăuga, cultural. Implică noțiuni elementare ale științei, inclusiv din domeniul geografiei, și ale culturii. De ce acest regres continuu? Care sunt efectele și implicațiile fenomenului?
Silviu Neguţ: Există, într-adevăr, o legătură cauzală între analfabetismul funcțional și un alt fenomen îngrijorător: scăderea nivelului cunoașterii în ansamblu, care duce la analfabetism științific și cultural. În acest caz, trebuie să introducem însă în ecuație și o altă tară a învățământului românesc, și anume, accentul pus pe a informa, și nu pe a forma. Spre deosebire de acumularea haotică de informații și concepte noi, caracteristică primului proces, cel de-al doilea presupune integrarea cunoștințelor într-un sistem logic și cauzal care dezvoltă cunoașterea prin consolidarea cunoștințelor deja achiziționate și adăugarea selectivă și parcimonioasă a altora noi. Practic, procesul formării selectează, ordonează și dirijează noile cunoștințe astfel încât acestea să se ada­uge altora mai vechi și să facă să crească stocul de cunoaștere care, la rândul său, te face să înțelegi tot mai mult și mai bine lumea înconjurătoare, să emiți judecăți de valoare cu privire la ceea ce ai învățat sau la tot ceea ce se întâmplă în jurul tău sau în mintea ta, făcând treptat ordine în bagajul de cunoștințe dobândite în de­­cursul timpului. Cultura generală se face prin acumulări succesive și logice în timp îndelungat.

Interviul integral poate fi citit în Tribuna Învățământului, nr. 27 – martie 2022

Glose evanghelice – Meditații la duminicile de peste an

0

Articol publicat pe librariadoxologia.ro

Autor Pr. Prof. Dr. Theodor Damian
Membru titular Secția Filosofie, Teologie şi Psihologie, Președintele Filialei New York – AOSR

Părintele profesor Theodor Damian ne oferă un frumos volum de predici la duminicile anului bisericesc intitulat Glose evanghelice. Meditații la duminicile de peste an. Fiecare predică are o structură generală: importanța temei, legătura dintre mesajul principal al textului evanghelic cu un aspect al vieții cotidiene de moment, prezența acesteia în Vechiul Testament, locuri similare în Noul Testament, interpretarea textului, exemple și ilustrări de ordin cultural (poezii, citate, istorie etc.), importanța temei pentru actualitate. De la an la an, autorul a încercat să abordeze aspecte diferite ale Evangheliei duminicii pentru a evita uniformitatea acelorași explicații în fiecare an.
Categorie – Cărți de predici, Biblia tâlcuită, Studii
Editura: Doxologia
Număr pagini: 352
An apariție: 2022
Format: 14 x 20 cm
Librăria Iasi
Tip copertă: Broșată
Tematică: Glosa, Predici, Meditații
ISBN: 978-606-9746-57-8

Academia Oamenilor de Știință din România condamnă războiul și se implică în sprijinirea refugiaților din Ucraina

0

Academia Oamenilor de Știință din România respinge războiul ca modalitate de soluționare a conflictelor oriunde în lume și consideră că singura cale a soluționării diferendelor o reprezintă diplomația și negocierea cu respectarea normelor înscrise în documentele și tratatele internaționale.

AOSR pledează pentru pace și dialog, pentru respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, începând cu dreptul la viață, pentru asigurarea unui climat propice colaborării și dezvoltării la nivel internațional sub auspiciile respectului pentru demnitatea ființei umane, pentru principiile și valorile umanismului contemporan.

Academia Oamenilor de Știință din România își exprimă dezacordul profund față de războiul din Ucraina și condamnă cu tărie escaladarea conflictului, care produce distrugeri, suferință și pierderi de vieți omenești, într-o epocă în care astfel de abordări extreme păreau de domeniul trecutului.

În situația generată de război, Academia Oamenilor de Știință din România își afirmă solidaritatea cu oamenii afectați de conflictul armat și compasiunea față de suferințele acestora. Prin Fundația Scientica, AOSR donează suma de 10.000 de lei pentru copiii din Ucraina aflați în dificultate din cauza războiului și își manifestă, în continuare, sprijinul pentru ajutorarea refugiaților.

În același timp, Academia Oamenilor de Știință din România își exprimă speranța în încetarea cât mai grabnică a războiului care însângerează Europa, în victoria rațiunii și a înțelepciunii, prin recursul la tratative și negocieri, care să contribuie la reinstaurarea ordinii, la reluarea vieții normale și asigurarea siguranței tuturor cetățenilor.

Biroul de Comunicare și Relații Publice al Academiei Oamenilor de Știință din România
(Contact: comunicare.aosr@gmail.com)

 

 

45 de ani de la cutremurul din 1977 – Lecţii învăţate?!

0

Eveniment Online, 3 martie 2022, 18:00 – 20:00

Pe 4 martie 1977, la ora 21:21 într-o seară de vineri, un cutremur cu o magnitudine Mw de 7,4 a avut loc în zona Vrancea, la o adâncime de 94 km. Pagubele provocate de acest seism au fost cele mai mari din istoria României – 1578 de persoane pierzându-și viaţa, dintre care 90% în București.

La 45 de ani de la acest cutremur, Prof. Dr. Mircea Radulian, Dr. Mihaela Popa și Dr. Dragoș Toma-Dănilă (cercetători știinţifici în cadrul Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului) împreună cu Dr. Doru Delion (vicepreședintele Academiei Oamenilor de Știinţă din România) vă invită alături de invitaţii lor la o discuţie despre contextul și lecţiile furnizate în domeniul seismologiei și ingineriei seismice. Cu acest prilej va fi lansat și mini- documentarul „Cutremurul vrâncean din 4 martie 1977”, precum și aplicaţia „Riscul seismic al Bucureștiului”. Subiectele de discuţie vor face referire la:

  • înregistrările seismice din 1977, dezvoltarea reţelelor seismice și modalităţi de exploatare a datelor;
  • nivelul de înţelegere a zonei seismice Vrancea;
  • nivelul pagubelor în București și restul ţării;
  • evoluţia codurilor de proiectare seismică;
  • hazardul și riscul seismic în zilele noastre;
  • modalităţi de reducere a riscului seismic.

Date de conectare – Link de conectare la Zoom
Evenimentul va fi transmis live și pe canalul de YouTube al INCDFP:
Detalii pe www.infp.ro și Facebook-ul INCDFP

AGENDA
18:00 – 18:10 – Cuvânt înainte: INCDFP, AOSR
18:10 – 18:40 – Vizualizarea în premieră a documentarului „Cutremurul vrâncean din 4 martie 1977”
18:40 – 19:30 – Invitaţi speciali, rememorând cutremurul din 1977, implicaţiile acestuia și perspectivele de reducere a riscului seismic
19:30 – 20:00 – Întrebări și comentarii din partea publicului

Afis eveniment 45 de ani de la cutremurul din 1977

 

 

 

 

Strategia resurselor umane: provocări şi perspective

0

În data de 22 februarie 2022, în cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, s-a desfăşurat workshop-ul intitulat Strategia resurselor umane: provocări şi perspective. Au participat sudenţi, doctoranzi, cadre didactice şi angajatori. În ultimii 2 ani în activitatea economică a companiilor au avut lor transformări majore, în contextul pandemie de COVID-19, unele fiind ireversibile, iar altele aducând beneficii.

Programul de lucru flexibil şi munca de la distanţă au fost dezbătute, ca o reacţie la starea de incertitudine din economie. În acest context, sănătatea angajaţilor a fost o prioritate pentru managementul companiilor. Companiile au încercat să asigure o cultura organizaţională adaptată muncii în mediul virtual, bazată pe anumite principii şi valori.

În aceste condiţii se modifică strategia de recrutare, selecţie, primire, integrare, respectiv stategia de management al securităţii şi sănătăţii în muncă. Workshop-ul s-a desfăşurab sub înaltul patronaj al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, Comisia pentru Securitate şi Sănătate în Muncă, având parteneri Fundaţia Academia Ardeleană şi ifm efector s.r.l.

 

Masa rotundă „Comunicarea – informare şi dezinformare”

0

Academia Oamenilor de Ştiinţă din România şi Universitatea „Andrei Şaguna” din Constanţa au onoarea să vă invite la masa rotundă cu tema „Comunicarea – informare şi dezinformare”, urmată de lansarea cărţii „Combaterea dezinformării”, autor Daniel Dumitru Barbu, dublu eveniment organizat de către A.O.S.R. – Secţia de Filosofie, Teologie, Psihologie, Comunicare şi Universitatea „Andrei Şaguna” din Constanţa.

Manifestarea hibrid se va desfăşura în Aula Magna a Universităţii constănţene şi online (ZOOM, Meeting ID: 826 0749 7446, Passcode: 326876), joi, 24 februarie 2022, începând cu ora 16.00.

În cadrul mesei rotunde, moderată de către Andra Seceleanu, vor prezenta puncte de vedere Constantin Bălăceanu Stolnici, Robert Turcescu, Alecu Racoviceanu, Nicu Gavriluţă, Verginia Vedinaş, Florentin Titov Gheorghe, cărora vă invităm să vă alăturaţi.

Pentru buna desfăşurare a evenimentului, vă rugăm să confirmaţi participarea, până pe 22.02.2022, precizând opţiunea prezenţei fizice sau a celei online, la adresa de email: irinasunda@andreisaguna.ro

 

Donaţie de fond de carte AOSR cu prilejul Zilei Naţionale a Lecturii

0

Academia Oamenilor de Ştiinţă din România (AOSR) a decis, cu ocazia Zilei Naţionale a Lecturii, sărbătorită pe 15 februarie, să doneze un fond relevant de carte de interes pentru educaţia la nivel liceal unui colegiu din Bucureşti. Cărţile, apărute la Editura AOSR şi Editura Tehnică, sunt un suport util în actul educativ atât pentru profesori, cât şi pentru elevi.
Editura Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România a fost înfiinţată în anul 2008 la Bucureşti şi publică lucrări din domeniul cercetării ştiinţifice, cât şi lucrări beletristice din diverse domenii: istorie, economie, medicină, portofoliul de lucrări depăşind 200 de titluri.

Criza lecturii clasice versus criza lecturii digitale

Este deja cunoscut faptul că statistica EUROSTAT din ultimii ani arată că 90% dintre români nu citesc nici măcar o carte pe an. Realitatea în cauză este cunoscută de cei care se ocupă de educație, iar presa de specialitate reflectă acest fapt. În Tribuna Învățământului din 2019 se scria ”Criza lecturii în școală, o problemă de educație care nu trebuie ignorată”, iar în 2021 într-un articol intitulat ”Criza lecturii ” autorul se întreabă ”De ce nu citim” și ”De ce avem atât de mulți analfabeți funcțional”. În Revista educației – EDICT din august 2018 se afirmă că ”Suntem într-un punct în care criza lecturii a pus stăpânire pe majoritatea oamenilor”.

UNESCO vorbea despre criza lecturii de acum 25 de ani. Pandemia COVID a adâncit această criză care s-a contopit cu criza învațământului. În 22 ianuarie 2022, cu ocazia Zilei Internaționale a Educației, Antonio Guterres, secretarul general al Națiunilor Unite, a arătat că în ultimii 2 ani, din cauza pandemiei COVID-19 peste 31 milioane de tineri au fost afectaţi de închiderea școlilor, ceea ce înseamnă, de fapt, o criză globală a educației, a învățământului (”a global learning crisis”).

În 1990, la Facultatea de Litere, în catedra de Biblioteconomie și știința informării, abia reînființată, Gabriel Ștrempel, atunci directorul Bibliotecii Academiei, care preda despre Bibliografia română veche, îmi spunea mie, care predam Informatică (Automatizarea bibliotecilor), foarte convins, că oricât de mult s-ar dezvolta informația digitală, plăcerea răsfoirii unei cărți nu poate fi înlocuită de niciun computer. Nu am îndrăznit să-l contrazic, dar am fost sceptică și i-am spus că poate generațiile viitoare nu vor mai gândi la fel. Profesorul Ion Stoica, și el de față, tindea să îmi dea dreptate. Realitatea de azi arată că așa este! Tinerii de azi (şi nu numai) preferă informația în formă digitală! Dacă informația digitală a câștigat, cred că bibliotecile digitale și cartea electronică ar trebui să fie contraponderea pentru criza lecturii clasice.

Mi-am amintit că în Aula Bibliotecii Centrale Universitare Carol l din București (BCU), în aprilie 2016, la Conferința ”Educație și Cultură în era digitală”, organizată de Institutul Național de Cercetare- Dezvoltare în Informatică, profesioniști din domeniu au lansat un manifest pentru proiectul național de construcție a unei Biblioteci Digitale Naționale, așa cum au toate țările evoluate cultural – SUA, Anglia, Franța, Germania, Rusia, Japonia, Coreea de Sud etc. Au fost atunci prezenți directori ai unor mari biblioteci judeţene, reprezentanți ai Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, dar și experți străini, dintre care aș aminti delegați ai National information Agency din Coreea de Sud, care au și finanțat un proiect pilot pentru BCU. Revista „Comunicații Mobile” a reflectat evenimentul în ediţia din mai 2016 cu comentarii pertinente asupra celor dezbătute.

De atunci, în următorii cinci ani până astăzi, s-au finanțat multe proiecte privind digitizarea documentelor și crearea de colecții digitale, dar nu putem afirma că avem o bibliotecă națională digitală în sensul real al conceptului.

Evenimentele legate de Ziua națională a lecturii m-au făcut să reflectez la cele spuse de Gabriel Ştrempel și am înțeles că sunt și alți oameni care gândesc la fel, după 25 de ani, iar acest sentiment al bucuriei lecturii trebuie transmis și reconstruit prin orice mijloace, inclusiv declararea unei Zile Naționale a Lecturii.

Este adevărat că lectura digitală nu te lasă să răsfoiești pagini scrise pe hârtie, dar poți avea alte avantaje, poți răsfoi în același timp o carte într-o limbă străină și un dicționar, un album de artă și o bibliografie a autorului unui tablou pe care îl vezi pe computer sau tabletă. Bucuria lecturii poate fi aceeași, iar tinerii pot fi mai aproape de ceea ce le place, tehnologia digitală!! Cred că am putea include lectura digitală ca făcând parte, sub o altă formă, din lectura care poate genera bucuria cititului!

Cunosc mulți directori de bibliotecă și absolut toți mi-au confirmat că au organizat manifestări în ziua lecturii pentru revigorarea lecturii! E foarte bine, dar acesta este un proces continuu, gustul și educarea pentru citit nu se face într-o zi! Atracția pentru citit este aceeași, fie că este pe suport clasic, fie digital. Iar, cum se spune, educația începe din bibliotecă, fie ea și digitală. Construcția coerentă a bibliotecii digitale, cu cărți digitale, cu acces liber, dar bine gestionat, cu sisteme facile de citit și navigat pe documente, cu implicarea furnizorilor de conținut dar și a factorilor de decizie poate fi o soluţie pentru criza lecturii şi ”learning crisis”, mai ales în condițiile unor evenimente imprevizibile nedorite, așa cum este pandemia COVID-19.

Drum lin în eternitate colegului nostru, Prof. Univ. Dr. IOAN BOGDAN

Academia Oamenilor de Știință din România anunță cu profundă tristețe trecerea în neființă a marelui profesor, colegul nostru drag și în veci regretat Ioan Bogdan.

Născut în urmă cu aproape nouă decenii, mai exact pe 11 august 1933, a ales tot o zi de 11 a lunii februarie 2022, spre a da mâna cu eternitatea, parcă spre a ne mai face o ultimă demonstrație de câtă armonie și consecvență a așternut în toate etapele vieții sale, bogată în realizări, în fapte nobile și mărețe, în succes în toate ipostazele personalității sale profesionale și academice. Iar numele localității în care s-a născut, comuna Deal din județul Alba, i-a predestinat un destin în care a urcat mereu, fără să istovească, fără să se îmbete de victorii, cu demnitatea și onestitatea românului încrezător în forțele sale, iubitor de neamul care l-a zămislit, dornic să se înalțe, dar să îi ajute și pe alții să facă același lucru.

De profesie economist, profesorul Ioan Bogdan a avut un destin profesional în care nu ”a ars” nicio treaptă, urcându-le, una câte una, ocupând funcții de conducere și înalte demnități în stat după 1990. A fost membru în Parlamentul României în perioada 1990-1992, președintele Comisiei de Buget-Finanțe, după care a preluat cârma Curții de Conturi, înființată prin Legea nr. 92/1994, fiind primul președinte al acestei prestigioase instituții, precum și membru al Comitetului Director al INTOSAI, care este Organizaţia Mondială a Curţilor de Conturi.

Cariera academică a început-o în anul 1971, fiind, până în 1990 profesor universitar asociat la Institutul de Învăţământ Superior Sibiu, iar din februarie 1990 a devenit profesor universitar la Universitatea ,, Lucian Blaga ” din Sibiu, orașul în care și-a trăit cea mai mare parte a vieții sale. În același timp a fost cadru didactic și la Universitatea Româno – Americană Bucureşti.

Valoarea profesională a profesorului Ioan Bogdan i-a fost recunoscută prin conferirea unor înalte funcții și responsabilități în instituții de prestigiu din țară și străinătate. A fost vicepreşedinte al Asociaţiei Generale a Economiştilor din România (AGER) de la înfiinţare, până la Congresul din 2006, când a fost ales Şef de Departament. În plan internaţional, a făcut parte din septembrie 2001 din Camera Experţilor Europeni a Uniunii Europene, iar în luna iunie 2002 a primit diploma de expert european în Management. A fost membru titular al Academiei de Ştiinţe din New York şi al Asociaţiei Americane de Ştiinţe Avansate.

Calitatea de membru titular al Academiei Oamenilor de Știință din România a dobândit-o în 18 februarie 1997, ocazie cu care a prezentat lucrarea ,,MANAGEMENTUL FINANCIAR – abordări în perspectivă”. În discursul rostit în Sala Virgil Madgearu a Academiei de Studii Economice din București, profesorul Ioan Bogdan afirma că ”timpul – tinde să devină principala criză cu care se confruntă omul şi organizaţia în zilele noastre şi în perspectivă. (…) Tirania urgenţei, îşi pune amprenta pe vieţile noastre, iar din trecerea timpului rămânem cu prea puţin, în raport cu timpul pe care l-am pierdut definitiv.”

Neodihnitul cercetător Ioan Bogdan a lăsat în urmă o operă științifică remarcabilă: peste 40 de lucrări publicate ca unic autor și în coautorat, sute de studii și comunicări științifice publicate sau prezentate în reviste și manifestări științifice de înaltă ținută din țară sau străinătate.

A îndrumat, în calitate de conducător de doctorat, zeci de specialiști deveniți, și prin devoțiunea și harul pedagogic și științific al profesorului Ioan Bogdan, nume de referință în domeniul de activitate.

Pentru realizările remarcabile în planul vieții publice și al celei academice, i s-a conferit Ordinul ,,Meritul pentru învăţământ în grad de comandor”, precum și cel de Doctor Honoris Causa al Universităţii ,,Lucian Blaga”, din Sibiu.

E cel mai greu și mai trist lucru să cuprinzi în cuvinte o viața atât de rodnică în bogăție științifică, umană și profesională, cum a fost cea a colegului nostru, profesorul dr. Ioan Bogdan. Dumnezeu să-i aștearnă lumină în calea veșniciei și pe noi să ne învrednicească în a-i recunoaște și cinsti, acum și mereu, memoria.

Eternă neuitare Profesorului Ioan Bogdan!