Extras din cuvântul susținut de către Prof. univ. dr. Nicolae Istudor, Rectorul Academiei de Studii Economice din București, membru al Academiei Oamenilor de Știință din România, la ceremonia de primire a demnității de Membru de Onoare, însoțită de privilegiile gradului de Comandor al Ordinului Militar de România, din 11 mai 2026.

Preocupările mele principale sunt orientate spre două domenii: educația și agricultura.

Și pentru că prima dragoste nu se uită, și aceasta este Agricultura, vă prezint câteva idei legate de acest sector foarte important pentru România.

Mă doare sufletul când văd că balanța de comerț exterior pentru produsele agroalimentare este deficitară, ajungând la circa 3,4 mld euro în anul 2024 (se pare că s-a mai atenuat acest deficit în anul 2025).

Aceasta deoarece avem un potential agricol fantastic pe care, din păcate, din motive obiective și subiective, nu îl valorifică cu folos.

Suntem excedentari la produse cum ar fi:

a) Produsele vegetale, care au cu cel mai mare excedent, în valoare de 4.743,1 milioane de euro, determinat, în cea mai mare parte, de exportul de cereale (care este în valoare de 2.957,3 milioane de euro) și de tutun și înlocuitori de tutun, în valoare totală de 1.522,38 milioane de euro;

b) Animale vii, în valoare totală de 287,9 milioane de euro;

c) Grăsimi și uleiuri animale sau vegetale, în valoare totală de 7,819 milioane de euro;

Totalul balanței comerciale externe pentru produsele la care țara noastră are excedent bugetar este de 5.038,9 milioane de euro.

Cu excepția acestor grupe de produse, din analiza datelor se constată că România înregistrează deficit al balanței comerciale externe pentru multe din produsele agroalimentare, după cum urmează:

a) Cel mai mare deficit se înregistrează în cazul capitolului „Carne și Preparatelor din carne”, în valoare totală de circa 1.761 milioane Euro;

b) Pe secțiuni, constatăm că cel mai mare deficit este în cazul „Cărnii de suine”, în valoare totală de 1.074,1 milioane de euro.

c) Legume comestibile – 715 mil euro;

d) produse lactate, ouă, miere și alte produse comestibile de origine animal – 769 mil euro;

e) preparate din cereale și produse de patisserie – 543 mil euro;

f) cacao și preparate din cacao – 424 mil euro;

Totalul balanței comerciale externe pentru produsele la care țara noastră are deficit bugetar este de 8.414,4 milioane de euro.

Ce trebuie făcut este să asigurăm competitivitatea produselor agroalimentare românești și implicit a sectorului agroalimenar pe piața UE și nu numai.

Doi piloni: calitate și cost care se pot îmbunătății doar prin investiții care necesită finanțare.

Pentru asigurarea calității produselor agoalimentare sunt necesare următoarele: asigurarea de materii prime de calitate, asigurarea trasabilității, utilizarea de tehnologii performante, etc.

Pentru realizarea de costuri mai mici decât prețul pieței este obligatoriu să obținem randamente competitive cu tehnologii moderne care să fie utilizate de specialiști bine pregătiți.

Rolul nostru, al univerităților (al școlii, în general), este de pregăti cei mai buni specialiști pe domeniile noastre de competență.

Citeam zilele trecute un articol unde era prezentată capodopera lui Bansky cu tema „Omul orbit de steag, care pășește în gol” inaugurată acum câteva zile în centru Londrei și cred că este cea mai sugestivă lucrare de artă contemporană care ne poate duce cu gândul la faptul că fără educație, noi oamenii (și chiar popoare întregi) putem să pășim hotărâți, cu fanatism spre prăpastie dacă nu suntem cunoscători de carte, dacă nu suntem educați.

Pe de altă parte am avut prea multe crize în ultimii ani, amintim aici: criza resurselor energetice, criza pandemică determinată de infectarea cu virusul Covid, criza alimentară și războiul de la granițele țări noastre, criza politică etc. Am putea spune că sunt prea multe crize într-o perioadă scurtă (2019-2026).

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, am trecut și vom trece peste aceste crize, mai ușor sau mai greu.

Însă cea mai gravă criză pentru o țară este cea a forței de muncă înalt calificate. Și aici intervine rolul școlii, inclusiv a noastră a universităților.

Știm cu toții că acest obiectiv nu-l putem realiza singuri, este nevoie de un efort comun al celor patru instituții fundamentale pentru o țară care știe ce vrea, este vorba de: familie, noi – școala, angajatorii și Biserica.

Regăsim aici două din cele trei valori pe care se bazează Ordinului Militar de România și anume: educația și Biserica.

Cea de-a treia fiind Armate. Trebuie spus că poporul român are cea mai mare încredere în aceste trei valori, ceea ce spune totul despre Ordinul Militar de România.

Să le luăm pe rând și să prezentăm mai întâi ce ar trebui să facă FAMILIA pentru educarea tinerei generații:

a) În primul rând, este bine să știm că nu este vorba doar de cei șapte ani de acasă, ci de mai mult, de asigurarea unei educații a copiilor de către familie pe tot parcursul vieții. O vorbă românească spune că suntem copii atâta timp cât avem părinți și că părinții sunt singurii care vor binele copiilor lor.

b) Din păcate, în ultimul timp această educație venită din familie lasă de dorit. Noi, părinții, găsim scuza că suntem prea ocupați cu munca și uneori ne trezim târziu și realizăm că nu am avut suficientă grijă de educația copiilor noștri.

c) Foarte mulți părinți au plecat din țară pentru un loc de muncă, spun ei mai bine plătit (eu spun că este discutabil, mai ales în zilele de astăzi), iar copiii au rămas cu bunicii sau cu rudele mai în vârstă, care nu mai au cunoștințele necesare pentru a-i ajuta pe tineri să se pregătească pentru viață.

d) Pe măsură ce ambii părinți din familie lucrează, se diminuează timpul alocat de către aceștia pentru educația copiilor.

e) Este știut faptul că, această primă etapă din viața copiilor este decisivă pentru pregătirea unui tânăr, iar dacă tinerii nu au cei șapte ani de acasă, respectiv părinții nu se ocupă de educarea lor pe tot parcursul vieții, noi, ȘCOALA, nu putem construi pe un teren gol. Acesta este și motivul principal pentru care în țara noastră se înregistrează un număr mare de abandon școlar, la toate vârstele de pregătire școlară.

Trecem la ȘCOALĂ și este bine să știm ce trebuie să facem pentru asigurarea unei educații adecvate tinerei generații, începând de la grădiniță și terminând cu noi, universitățile:

a) Este evident că, pentru asigurarea unui viitor bun educației copiilor noștri nu putem ignora niciunul din ciclurile de pregătire a acestora (începând cu grădinița și terminând cu studiile universitare).

b) Văd aici, în primul rând, o grijă mai mare pentru a atrage către școală și să-i ajutăm pe copiii cu venituri mici din mediul rural care vor și pot să învețe carte. Este binevenită, în acest sens, păstrarea și extinderea programului de menținere în școală a copiilor, după orele de program, asigurând pregătirea temelor împreună cu profesorii din școlile rurale care să fie plătiți în plus pentru aceste ore suplimentare.

c) De asemenea, este foarte important să se continue cu sprijinirea financiară a copiilor performanți pentru a ajunge la liceu și la facultate, printr-un sistem de burse care să acopere costurile de cazare și masa, respectiv cele de asigurare a rechizitelor școlare, cărților, hainelor și încălțămintei. Nivelul net al bursei ar trebui să fie de cel puțin 2500 lei pe lună și să se acorde inclusiv pe perioada vacanțelor. Acest sistem de susținere ar fi bine să se adreseze copiilor cu aptitudini pentru meseriile deficitare din țara noastră, iar acordarea susținerii financiare să fie condiționată de rămânerea acestora în țară, cel puțin cinci ani.

d) Garantarea statului cadrului didactic, care nu vizează numai creșterea salariilor (sigur este foarte important pentru asigurarea unui trai decent cadrului didactic), înseamnă mult mai mult decât atât, cum ar fi: garantarea demnității profesorului; asigurarea unui sistem de stimulare a performanței și meritrocației; asigurarea serviciilor de sănătate și de protecție, libertatea de exprimare a opiniilor profesionale, etc.

e) Implicarea universităților în pregatirea cadrelor didactice din mediul preuniversitar care au abilități pentru această meserie. Este demn de amintit aici, programul de masterat didactic care începe să dea roade. Unii din noi am respectat întocmai ceea ce ne-am propus acum câțiva ani la o întâlnire a noastră la CNR, alții am luat ce ne-a convenit din acest program, fiind o meteahnă veche a noastră. Acest gen de program ar trebui să continue și probabil că rezultatele vor veni în scurt timp.

f) Punerea unui accent mai mare pe reguli clare de comportament în licee, atât pentru elevi, cât și pentru cadrele didactice, astfel încât să crească nivelul de pregătire a elevilor.

g) Este foarte important să se realizeze consilierea și orientarea copiilor în carieră încă din clasele 5-8 pentru orientarea către specializările din liceu, respectiv din liceu pentru studiile universitare (putem lua exemplul Finlandei, țara cu un sistem de educație foarte bun).

h) De asemenea, este foarte importantă această orientare în carieră, astfel încât elevi să aleagă să studieze în acele domenii pentru care au abilități, pe cât posibil prioritare pentru economia țării noastre, respectiv în acele domenii unde există deficit de forță de muncă înalt calificată.

i) O spune un rector al ASE (și îmi asum această afirmație), economia României nu se poate dezvolta numai cu economiști și juriști (este știut faptul că tinerii noștri se orientează cu precădere către aceste domenii din motive bine știute de ei, dar și de noi).

j) Noi, cadrele didactice universitare, ar trebui să fim a doua categorie de părinți pentru tinerii noștri studioși și să avem grijă nu numai ca să le transmitem cunoștințe, ci să ne apropiem mai mult de ei, să stăm de vorbă mai mult cu ei, respectiv să ne exercităm atribuțiile psihopedagogice.

Referitor la implicare Angajatorilor – organizațiilor economice în pregătirea tinerilor, demne de luat în seamă sunt următoarele:

a) Considerăm că a trecut vremea când conducătorii organizațiilor economice arătau cu degetul către ȘCOALĂ (inculsiv către noi, universitățile) acuzând slaba pregătire a absolvenților noștri. Auzeam adeseori că, absolvenții de astăzi nu sunt ca noi; nici nu se poate să fie ca noi, deoarece trăim alte vremuri, există multiple oportunități și, de ce nu, ispite, pentru tineri. Șefii organizațiile economice au constientizat că trebuie să se implice mai mult în pregătirea tinerilor și cred că și-au adus aminte că și noi, la vremea noastră, nu am ieșit de pe băncile școlii atotcunoscători, dar ne-am adaptat destul de repede la cerințele pieței muncii.

b) Trebuie să recunoaștem că sunt anumite calități pe care angajatori le caută cu prisosință la angajați. În aceste condiții se pune întrebarea dacă angajatorii doresc roboți sau oameni pentru a-i angaja? Considerăm că opțiunea cea mai bună ar fi să opteze pentru oameni educați, care să fie onești, de echipă și iubitori de țară și să se adapteze cât mai rapid la noile cerințe ale locului de muncă. Sunt ferm convins că vor avea de câștigat, pe termen mediu și lung, țările care, prin sistemul de învățământ, în parteneriat cu angajatorii, vor pregăti astfel oameni.

d) Este deja o certitudine că viitoarele generații de absolvenți vor trebui să concureze cu această inteligență artificială în plină expansiune. Și atunci apare o altă serie de întrebări: Care vor mai fi noile ocupații ale absolvenților noștri? Ce competențe/abilități trebuie să dezvoltăm în universități? Consider că trebuie să fim cu mare băgare de seamă cu această inteligență artificială, ca nu cumva să ne trezim prea târziu și să ne domine aceste tennologii, respectiv să nu avem soluții pentru ieșirea din situații dificile, cum s-a mai întâmplat.

e) Considerăm că noi, universitățile trebuie să pregătim oameni cu caracter, cu credință în Dumnezeu și iubitori de țară, care se pot adapta ușor la condițiile impuse de locul de muncă. Pe oameni sănătoși, cu caracter și iubitori de țară poți construi cei mai buni specialiști pentru economia țării noastre.

Biserica, a însoțit întotdeauna Familia și Școala în procesul complex de formare a tinerelor în spiritul valorilor fundamentate pe credința Bisericii Ortodoxe și tradiția poporului român.

Implicarea Bisericii în educarea tinerilor nu se limitează la activitatea didactică de la orele de Religie, ci cuprinde o serie de activități extracurriculare (și nu numai) menite să pună în valoare entuziasmul tinerilor pentru cunoaștere, talentul, dăruirea și deschiderea lor față de cei din jur.

Totodată, Biserica, prin întreaga sa lucrare, încearcă să ofere un cadru cât mai propice pentru formarea spirituală și morală a tinerilor, prin următoarele acțiuni:

a. Citirea, repetată, a rugăciunilor în Bisericile ortodoxe pentru luminarea minții și inimilor tinerilor studioși pentru a reuși în viață și pentru a nu pica în ispite.

b. Acordarea unei atenții deosebite tinerilor, apărând inocența, sinceritatea, curajul, dorința de înnoire și toate valorile acestei vârste binecuvântate de Dumnezeu pentru cultivarea demnității umane și a unei vieți sănătoase.

c. Cultivarea în sufletele copiilor a dragostei, respectului și admirației față de valorile creștine.

d. Cultivarea tinerilor (și nouă tuturor) în sensul asigurării sentimentului comuniunii și al prieteniei, punându-i în relația vie cu cei din jur.

e. Îndrumarea tinerilor să facă precum albinele care aleg florile de unde să-și ia mâncare, astfel încât tinerii să fie înțelepți și să selecteze din cărți cât li se potrivește și ce se înrudește cu adevărul.

f. Responsabilizarea tinerilor pentru viața comunitară ca maturizare spirituală.