Cu profundă tristețe anunțăm trecerea în neființă a colegului nostru drag, Prof. univ. dr. Nicolae Gorun, membru titular al Academiei Oamenilor de Știință din România, secția de științe medicale, care ne-a părăsit pe 3 iunie 2025.
Domnul Nicolae Gorun s-a născut la 22 aprilie 1935, în comuna Stoina, judeţul Gorj. Este absolvent al Facultăţii de Medicină Generală al I.M.F. „Carol Davila” din Bucureşti, în anul 1959, ca şef de promoţie, și obţine titlul de „Doctor în medicină” în anul 1971, cu teza „Anomalii genetice în diformităţile congenitale prin deficit ale membrelor” sub conducerea Acad. prof. dr. Alexandru Rădulescu.
Pe plan profesional, a parcurs toate treptele medicale, de la medic de medicină generală în circumscripţia rurală, medic secundar la Spitalul Brâncovenesc, medic specialist, medic primar la Spitalul Clinic Brâncovenesc, apoi la Spitalul Judeţean Ilfov, şef secţie la Spitalul Clinic „Sf.Ioan” până la profesor universitar şi şeful Clinicii de ortopedie şi traumatologie a UMF Craiova, din octombrie 1997. Din 1998, este cercetător ştiinţific principal gradul I.
Pe plan ştiinţific, Profesorul Nicolae Gorun a adus importante contribuţii în ortopedie şi traumatologia osteoarticulară, prin publicarea în extenso a 216 lucrări în reviste româneşti şi străine, din care 9 lucrări în reviste cotate ISI; 11 capitole de carte, în tratate de chirurgie, autor a peste 150 de comunicări ştiinţifice şi aproape 90 de referate şi recenzii publicate. De asemeni, în calitate de autor unic sau colaborator a publicat 17 monografii, unele unice sau prioritare în ţara noastră, privind entorsele, osteosinteza metalică, fractura deschisă, fracturile maleolare. Dintre monografii, menţionăm: „Entorsele”, 1972; „Practica osteosintezei metalice”, 1979; „Fractura deschisă”, 1979; „Tumorile osului”, 1984; „Ortopedia şi traumatologia – mică enciclopedie”, 1987, „Traumatismele articulare ale regiunii claviculare”, 1996; „Fracturi maleolare”, 2000; „Caiete de traumatologie osteoarticulară specială” volumele I-VI, între anii 2003-2008. Este singurul ortoped român, care a publicat două monografii valoroase privind patologia congenitală a sistemului osteoarticular: „Introducere în genetica aparatului locomotor” şi „Bolile genetice dominante ale membrelor”, ambele apărute în 1998.
Pasionat de domeniul geneticii, prin cercetări experimentale ample, a demonstrat rolul malformativ al methotrexatului, contribuţie apreciată de către Walter Landauer, profesor de genetică la Universitatea din Cambridge. A efectuat importante studii în domeniul malformaţiilor congenitale ale aparatului locomotor, cu cercetări statistice şi clinice, precum şi cercetări experimentale pe embrioni de găină, cu diverşi factori fizici şi chimici, la care a reprodus variate anomalii.
A descoperit şi publicat, la Paris, în revista „La Nouvelle Presse Médicale” primul caz din lume de „Picior de Madura” produs de Candida tropicalis, contribuţie apreciată de Secţia de patologie tropicală a Institutului Pasteur din Paris şi Institutul de microbiologie medicală al Laboratoarelor Bayer din Germania. Extrasul lucrării i-a fost solicitat de peste 50 de autori din lume, începând cu Budapesta şi terminând cu Montevideo, Santa Maria, Atlanta, Costa Rica, St.Leonard etc. Această importantă lucrare a fost inserată, în Index Medicus, în 1972.
A efectuat ample cercetări clinice şi statistice privind patologia traumatică la vârstnici, apreciate în mod deosebit de Acad.prof.dr. Ana Aslan şi publicate în „Revista de gerontologie şi geriatrie”. A elaborat noi clasificări în entorse, contuzii, luxaţii şi fracturi, a introdus în practică un procedeu original de capitonaj chirurgical longitudinal în contuzii cu decolare tegumentare întinsă. Procedeul este folosit cu succes de numeroşi specialişti în ortopedie-traumatologie şi chirurgie generală.
În domeniul ortopediei, a descris leziuni deosebite, unele foarte rare: condrocalcinoza articulară, artropatiile neurogene (siringomielie şi tabes), artropatiile hemofilice, osteocondromatoza sinovială, artrogripoza multiplă congenitală, echinococcoza osoasă, lipomul periostal al colului radial.
În domeniul patologiei congenitale a aparatului locomotor, a efectuat şi publicat studii clinico-radiologice ample, privind ectrodactilia, ectromelia, polidactilia, absenţa congenitală a marelui pectoral, realizând totodată o clasificare cuprinzătoare a tipurilor de morfogeneză anormală la nivelul aparatului locomotor, bazată pe un criteriu unic şi anume efectul morfologic al acţiunii agentului cauzal (genetic, mezologic) asupra gameţilor, zigotului, embrionului sau fătului.
A organizat şi dezvoltat Secţia de Ortopedie şi Traumatologie din Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf.Ioan”. A fost conducător de doctorate şi a participat deseori ca referent oficial la doctorate în ţară, precum şi în Basarabia. A condus Revista de Ortopedie şi Traumatologie (SOROT).
Ca o recunoaştere a meritelor sale deosebite, a fost distins Premiul „Gheorghe Marinescu” al Academiei Române pentru monografia „Tumorile osului”, 1987 şi Premiul „Iuliu Haţieganu” al Academiei Române pentru monografia „Fracturi maleolare”, 2002; Medalia, diploma şi eşarfa pentru Intelectual Internaţional al anului 2001, Cambridge; Medalia de Onoare a Institutului American de Biografii, 2002.
Nicolae Gorun a fost membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale, membru titular al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, membru al Uniunii Medicale Balcanice, al Societăţii Române de Ortopedie şi Traumatologie, membru emerit al Societăţii Internaţionale de Chirurgie ortopedică şi traumatologică, membru al Federaţiei europene a Asociaţiilor naţionale de ortopedie şi traumatologie etc.
Prof. univ. dr. Nicolae Gorun va trăi veșnic în amintirea noastră prin opera sa științifică, ca un coleg devotat și un mentor de excepție.
