Academia Oamenilor de Știință din România

Acasă Blog

Hello world!

Welcome to WordPress. This is your first post. Edit or delete it, then start blogging!

Bio-hub – From Knowledge to Innovation

0

Centrul de Excelență în Bioinginerie, ”eBio-hub”, al Universității Naționale de Știință și Tehnologie Politehnica București și Academia Oamenilor de Știință din România, în parteneriat cu Agenția de Proprietate Industrială ROMINVENT, organizează un seminar de mare interes tehnico-științific pe tema protecției proprietății intelectuale și a modului în care se scriu aplicațiile de patent. Prezentarea va fi susținută de specialiștii ROMINVENT Cosmina Fierăscu și Miruna Enescu.

Prin tematica sa, evenimentul își propune să fie un ghid excelent pentru toți cercetătorii din mediul academic, mediul privat și din instituții de cercetare care vor să facă pasul inventiv, de la cunoaștere la inovație, în concordanță cu obiectivele lor, ale propriilor organizații, și nevoile societății.

AOȘR, ca fondatoare a proiectului ”România cunoașterii”, susține participarea activă a membrilor noștri la succesul evenimentului. 

Academia de Științe Medicale – 90 de ani de la înființare

0

Academia de Științe Medicale celebrează 90 de ani de la înființare. Jubileul este sărbătorit în cadrul unui Congres Aniversar, desfășurat în intervalul 16-17 mai.

Cu acest prilej, Academia Oamenilor de Știință din România îi urează Academiei de Științe Medicale, instituție academică de prestigiu a mediului academic românesc și internațional, La mulți ani, o activitate prodigioasă, cu noi și importante contribuții în domeniu și un viitor sub semnul dezvoltării și al excelenței!

Între cele două instituții există o complexă colaborare pe plan academic și științific, cu originea în însăși geneza lor: atât Academia de Științe din România – care, în perioada postdecembristă, a devenit Academia Oamenilor de Știință din România –, cât și Academia de Științe Medicale au fost înființate în anul 1935 de Profesorul Constantin Angelescu, personalitate ilustră a științelor medicale și politician de elită al țării. Astfel că ambele academii sărbătoresc 90 de ani de la înființare în anul 2025.

În acest cadru aniversar, Prof. univ. dr. ing. Doina Banciu, Președintele Academiei Oamenilor de Știință din România a transmis un mesaj de felicitare Academiei de Științe Medicale. De asemenea, Academia Oamenilor de Știință din România i-a decernat Academiei de Științe Medicale Diploma și Medalia jubiliară „Constantin Angelescu”. Distincțiile au fost oferite de către Prof. univ. dr. Viorel Jinga, vicepreședinte al AOSR, rectorul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” dlui Prof. univ. dr. Mircea Beuran, Președintele Academiei de Științe Medicale.

MESAJUL Academiei Oamenilor de Știință din România adresat Academiei de Științe Medicale din România, la aniversarea a 90 de ani de la înființare

Academia de Științe Medicale din România, de aproape un secol, este o entitate de marcă a vieții științifice și academice din România.

Academia a apărut ca o necesitate obiectivă a acelor vremuri (1935) prin gândirea unor medici și a altor intelectuali care au înțeles rolul comunității științifice a domeniului în dezvoltarea medicinei din țară și al promovării unor politici de sănătate în rândul populației.

În decursul anilor, Academia a reunit personalități de prim rang, recunoscute în țară și în străinătate, care au dus faima profesioniștilor medici români în toată Europa și nu numai.

Ne exprimăm bucuria, dar și mândria că Academia de Științe Medicale din România și Academia de Științe din România au apărut prin gândirea unui ilustru medic, Constantin Angelescu, iar academia noastră a fost reformată la început de secol XXI, de un alt ilustru medic chirurg, generalul Vasile Cândea.

Onorăm această profesie, iar secția de Științe medicale a academiei noastre are în componența sa medici, profesori universitari, directori de clinici, rectori foști sau actuali ai sistemului de învățământ medical din România, care – împreună cu colegii de la Academia de Științe Medicale – își aduc contribuția la dezvoltarea științelor medicale și a medicinei în general.

Ne exprimăm convingerea că și în viitor academiile noastre vor colabora în domeniul științific, academic, pentru promovarea valorilor reale ale științei și dezvoltarea unor proiecte de larg interes care să ducă la îmbunătățirea actului medical și a calității vieții din România.

La mulți ani, Academia de Științe Medicale!

Vivat! Crescat! Floreat!

Profesor univ. dr. ing. Doina BANCIU, Președintele Academiei Oamenilor de Știință din România

 

 

Academia Oamenilor de Știință din România a participat la EUROINVENT, ediția a XVII-a

În intervalul 8 – 10 mai, la Palatul Culturii din Iași, s-a desfășurat cea de a XVII-a ediție a EUROINVENT, cel mai mare salon de invenții și proiecte inovative din estul Europei.

EUROINVENT, ediția a XVII-a a fost organizat de Forumul Inventatorilor Români, Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași, EUROPE DIRECT Iași (structură-gazdă: Asociația pentru Ecologie și Dezvoltare Durabilă), Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Universitatea de Medicină și Farmacie ”„Gr. T. Popa” din Iași, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Mediului București, în parteneriat cu numeroase organizații internaționale, cu sprijinul Autorității Naționale pentru Cercetare (ANC), aflată în subordinea Ministerului Educației și Cercetării. Cea de-a XVII-a ediție EUROINVENT s-a desfășurat sub egida IFIA (International Federation of Investors Association) și WHPA (World Invention Intellectual Property Associations). La eveniment au fost prezenți participanți din peste 30 de țări, universități, institute de cercetare-dezvoltare, instituții academice, cercetători.

Academia Oamenilor de Știință din România a avut calitatea de co-organizator al manifestării și a fost reprezentată de Prof. univ. dr. ing. Doina Banciu, Președintele AOSR, care a transmis un mesaj din partea instituției, precum și de alți membri din secțiile AOSR. În plenul conferinței a susținut o prezentare de real interes Prof. univ. dr. ing. chimist Anton Ficai, membru al AOSR. De altfel, Prof. univ. dr. ing. Petrică Vizureanu – Chairman al evenimentului și Conf. univ. habil. dr. ing. Andrei Victor Sandu – coordonatorul principal al evenimentului, sunt membri ai AOSR.

Între participanții la EUROINVENT s-au aflat: Mihai Chirică, Primarul Municipiului Iași, Andrei Alexandru, Președintele Autorității Naționale pentru Cercetare, conf. univ. dr. Ionuț Toma, prorector al Universității Tehnice „Gheorghe Asachi”, precum și numeroase personalități din țară și străinătate, alături de numeroși tineri interesați de noile proiecte expuse.

Ediția din acest an a EUROINVENT a avut o structură complexă: Salonul de invenții și proiecte inovative, care a cuprins peste 640 de proiecte, Conferința în domeniul ingineriei materialelor, Salonul de Carte, organizat împreună cu Academia Oamenilor de Știință din România, și un Salon de Arte Frumoase.

În cadrul EUROINVENT XVII, au fost acordate premii pentru cele mai bune invenții și proiecte de cercetare. Marele premiu științific EUROINVENT 2025 a fost decernat Universității de Științele Vieții “Regele Mihai I” din Timișoara, iar Marele Premiu EUROINVENT, Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova.

Biroul de Comunicare și Relații Publice al Academiei Oamenilor de Știință din România

Portret de excelență @ TVR Cultural | Prof.univ.dr.ing. Doina Banciu

Vă invităm să urmăriți emisiunea difuzată de TVR Cultural sâmbătă, 10 mai 2025, ora 16.00.
Invitat special: Prof. univ. dr. ing. Doina Banciu – Președinte – Academia Oamenilor de Știință din România

Cariera didactică şi ştiinţifică, precum și contribuția invitatei TVR Cultural la dezvoltarea domeniului de informare şi documentare, la informatizarea structurilor info-documentare, inclusiv la promovarea tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor în România este remarcabilă, precizează Mihaela Olaru, realizatoarea emisiunii, în deschiderea interviului, punctând totodată preocuparea în domeniul transformării bibliotecilor în hub-uri de dezvoltare culturală, pentru că rolul bibliotecilor și bibliotecarilor este esențial în societatea actuală.

Dumnezeu să îl odihnească pe Prof.univ.dr.ing. Nicolae Napoleon Antonescu

Cu profundă tristețe, întreaga comunitate academică a Secției de Științe Tehnice din cadrul Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România își exprimă regretul și tristețea la plecarea dintre noi a Profesorului universitar dr. ing. Nicolae Napoleon ANTONESCU, Membru de Onoare al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, fost Deputat în Parlamentul României, personalitate emblematică a învățământului universitar românesc, pentru generațiile de studenți cărora le-a deslușit, an de an, domeniul petrolului, gazelor şi geologiei, dar și pentru întreaga noastră comunitate academică.  

Om de ştiinţă de mare valoare, autor al unei opere prodigioase, domnul profesor universitar dr. ing. Nicolae Napoleon ANTONESCU face parte dintr-o pleiadă de savanţi şi oameni de ştiinţă români, care şi-au adus o importantă contribuţie la progresul ştiinţei şi la evoluţia cunoaşterii în era contemporană.  

Spirit erudit și rafinat, veritabil reper al unei ținute intelectuale desăvârșite, om nobil și distins, Profesorul universitar dr. ing. Nicolae Napoleon ANTONESCU va rămâne mereu o amintire luminoasă în gândurile oamenilor de știință care l-au cunoscut. 

Dumnezeu să-l odihnească în pace!  

Sincere condoleanțe familiei îndurerate!  

AOSR regretă plecarea dintre noi a Profesorului Valeriu Tabără 

Academia Oamenilor de Știință din România își exprimă regretul și profunda tristețe la plecarea dintre noi a Profesorului universitar Valeriu Tabără.  

Valeriu Tabără a fost o personalitate de prestigiu a științelor agronomice, profesor universitar la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului (U.S.A.M.V.B.) Timişoara, Facultatea de Agricultură, conducător de doctorat, cercetător științific cu importante contribuții în domeniu. A fost Ministru al Agriculturii şi Alimentaţiei în două mandate: 1994-1996, 2010-2012.   

Profesorul Valeriu Tabără a fost membru titular al Academiei Oamenilor de Știință din România, calitate în care s-a implicat în mod substanțial în activitatea științifică a Secției de Științe Agricole, Silvice și Medicină Veterinară și a instituției în ansamblu, contribuind la dezvoltarea și la creșterea prestigiului AOSR în deceniile postdecembriste. În același timp, Profesorul Vasile Tabără a fost președintele Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” (A.S.A.S.). Domnia sa a avut contribuție importantă la dezvoltarea unei colaborări complexe și susținute între cele două Academii în domeniile comune de interes.   

Prin activitatea profesorală și de cercetare, prin opera științifică, prin activitatea de ministru, prin implicarea instituțională în cadrul Academiei Oamenilor de Știință din România și al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”, prin tot ceea ce a întreprins, cu dedicație, competență și profesionalism în numele educației, științei și progresului prin cunoaștere, Profesorul Valeriu Tabără a avut o contribuție fundamentală la dezvoltarea domeniului academic și științific al Științelor Agronomice și al Agronomiei românești, la edificarea instituțională și la dezvoltarea mișcării academice din România.  

Prin dispariția Profesorului Valeriu Tabără, învățământul universitar, știința și lumea românească pierd o mare personalitate, un om de valoare, dăruit educației, științei, construcției și progresului țării.   

Academia Oamenilor de Știință din România pierde un membru titular, un reper științific și uman, un Coleg, un Om cu majusculă și un Prieten.  

Prezidiul Academiei Oamenilor de Știință din România și întreaga comunitate academică regretă profund stingerea din viață a Profesorului și transmite condoleanțe familiei! Profesorul Valeriu Tabără va rămâne mereu în memoria AOSR!  

Dumnezeu să-l odihnească! 

 

Biroul de Comunicare și Relații Publice al Academiei Oamenilor de Știință din România 

 

 

De la cercul perfect la saltul cuantic: martie și aprilie sub semnul constantelor fundamentale Pi și h

Luna aprilie ne găsește deja trecuți de echinocțiul primăverii, dar și de o sărbătoare științifică aparte: Ziua Internațională a Numărului Pi, celebrată în fiecare an în martie 14 , 3/14, în notație americană. Deși a trecut în calendar, ea rămâne vie în conștiința noastră ca un simbol al armoniei matematice și al echilibrului circular, prin constanta π = 3,14… , ale cărei prime 3 cifre au dat ideea de sărbătorire în luna a treia ziua 14.  

Această constantă aparent simplă, fiind raportul etern între circumferința cercului și diametrul său, ascunde un infinit: este un număr irațional, cu un șir nesfârșit de zecimale care nu se repetă niciodată. În spatele simbolului π se află așadar o complexitate infinită, ascunsă într-o formă desăvârșită și clară. Este una dintre marile ironii ale naturii – că tocmai cele mai elegante forme geometrice poartă în ele taina infinitului. 

Iar acest infinit – numeric, ordonat și misterios – își găsește o paralelă directă în constanta pe care urmează să o sărbătorim în doar câteva zile: Ziua Internațională a Cuantei, constanta lui Planck, simbolizată prin h, aniversată în aprilie 14, 4/14 – ziua aleasă tocmai pentru a reflecta valoarea sa aproximativă (4,14 x 10 la – 15, în eV·s), obținută prin rotunjirea valorii exacte (4,1356…x 10 la -15) a constantei lui Planck nu descrie un număr infinit, ci mai degrabă o lume infinită de posibilități. Ea stabilește faptul că energia nu este continuă, ci distribuită în pași mici, discreți – în cuante.

Dar tocmai această „granulare” a realității dă naștere unui nou infinit: un infinit de stări posibile, o rețea vastă de probabilități, în care fiecare particulă poate exista în nenumărate forme și locuri. Să explicăm mai bine această afirmație: 

Energia, de exemplu, nu poate lua orice valoare, ci doar unele precise, multiple ale constantei lui Planck – h. Aceste „cuante” sunt pachete de energie minuscule, indivizibile. 

Și totuși, de ce vorbim despre un „nou infinit”? 

Tocmai pentru că: 

1. Chiar dacă valorile posibile sunt discrete, numărul combinațiilor posibile este imens, chiar infinit. 

Să ne gândim la literele din alfabet – sunt doar 31 în limba română, dar combinațiile lor pot da naștere la o infinitate de texte. La fel, cuantele de energie sunt finite ca valoare, dar configurațiile în care pot apărea sunt nelimitate. 

2. În mecanica cuantică, o particulă nu are o poziție și o viteză bine definite, ci o mulțime de stări posibile, fiecare cu o anumită probabilitate. 

Acest ansamblu de posibilități este descris de o funcție de undă. Așadar, chiar dacă o particulă este unică, poate exista în „infinit de moduri”: în locuri diferite, cu energii diferite, cu stări de spin, impuls, polarizare etc. 

3. Observarea unei particule „colapsează” acest infinit – adică din toate posibilitățile, doar una singură se manifestă. Dar acel câmp al posibilului rămâne mereu prezent, ca un „fundal de probabilitate” ce susține realitatea. 

Așadar, ce am vrut să spun? 

Chiar dacă realitatea cuantică este granulată (discretă), complexitatea acestei structuri discrete este atât de vastă, încât dă naștere la un nou tip de infinit – nu numeric, ca în zecimalele lui π, ci infinitul posibilului, al tuturor stărilor cuantice pe care materia le poate adopta. 

Este, dacă vreți, un infinit viu, probabilistic, mereu pregătit să devină realitate. 

Așadar, dacă π ascunde un infinit numeric, h ascunde un infinit al potențialului – al lumilor posibile. Ambele ne vorbesc despre profunzimea realității și despre limitele percepției noastre. 

Este remarcabil că aceste două constante fundamentale se regăsesc în date aproape învecinate – martie 14 și aprilie 14- un  arc simbolic între matematică și fizică, între forma vizibilă și energia invizibilă, între certitudinea geometrică și incertitudinea cuantică. 

Dar să vedem cum a fost sărbătorit prima dată constanta Pi? Cum spuneam, în martie 14 celebrăm Ziua Internațională a Numărului Pi – o constantă esențială în universul matematicii, un simbol al armoniei circulare și al infinitului numeric. 

Dar această zi nu este doar un pretext pentru a invoca eleganța formulelor. Ea are o poveste, una cât se poate de umană și chiar… amuzantă. Ideea de a sărbători Pi i-a aparținut omului de știință american Larry Shaw, care, în anul 1988, alături de colegii săi de la Exploratorium – un muzeu al științei din San Francisco – a organizat pentru prima dată această festivitate inedită. 

Cum au marcat aceștia evenimentul? Printr-o procesiune în cerc – un gest simbolic, desigur – în care participanții au mâncat plăcinte (pie, în limba engleză), realizând un joc de cuvinte între „pi” și „pie”. Astfel, matematica s-a întâlnit cu umorul, iar cercul – simbolul perfect al echilibrului – a devenit scena unei manifestări deopotrivă riguroase și ludice. 

De atunci, Ziua Pi a căpătat amploare internațională, devenind nu doar un omagiu adus unei constante matematice, ci și o celebrare a spiritului științific, a curiozității și a creativității umane. 

În schimb, Ziua Internațională a Cuantei nu a fost propusă de un singur om de știință. 

Ziua Internațională a Cuantei (World Quantum Day) a fost inițiată în aprilie 14, 4/14 în format american, în 2021 de un grup internațional de oameni de știință din peste 65 de țări, cu scopul de a promova înțelegerea publică a științei și tehnologiei cuantice la nivel global.  Această inițiativă a fost rezultatul unei colaborări internaționale și nu este atribuită unui loc sau unei persoane anume. Data de aprilie 14 a fost aleasă deoarece „4,14” reprezintă primele trei cifre ale constantei lui Planck (h), o valoare fundamentală în mecanica cuantică.  

Constanta lui Planck: fundamentul cuantificării 

Constanta lui Planck, notată cu ( h ) și având valoarea exactă dată mai sus este piatra de temelie a mecanicii cuantice. Introdusă de fizicianul german Max Planck în 1900, ea măsoară cât de „granulară” este energia la scară microscopică. Planck a descoperit că energia emisă sau absorbită de un corp (cum ar fi radiația unui corp negru) nu este continuă, ci vine în „pachete” discrete, numite cuante, proporționale cu frecvența radiației: ( E = h x niu unde niu este frecvența). Această idee a revoluționat fizica, punând bazele teoriei cuantice și marcând sfârșitul dominației absolute a fizicii clasice. 

Constanta lui Planck este o măsură fundamentală a acțiunii (energie × timp) și apare în relații esențiale, precum principiul incertitudinii al lui Heisenberg sau în definirea lungimii, timpului și masei Planck – unități naturale care descriu limitele fizicii teoretice la scările cele mai mici ale universului. 

În 1900, Planck a rezolvat problema radiației corpului negru, care contrazicea predicțiile clasice. El a sugerat că energia este emisă în cuante, o ipoteză pe care inițial o considera doar o soluție matematică, dar care s-a dovedit a fi o descriere reală a naturii. Pentru acest lucru el a fost gratificat cu premiul Nobel pt fizica in 1918. Această descoperire a fost dezvoltată ulterior de Einstein (efectul fotoelectric, 1905), Bohr (modelul atomic). În ani 1920 Heisenberg, Schrodinger, Dirac și alții, au pus bazele mecanicii cuantice, ceea ce a condus la mecanica cuantică modernă, care împlinește anul acesta 100 de ani de la apariția sa, eveniment ce va fi sărbătorit de secția de fizică la Conferința de primăvară a AOSR. În felul acesta a fost posibilă trecerea de la determinism la probabilism, de la certitudine la incertitudine pentru microcosmos.  

Să folosim așadar aceste repere nu doar pentru a sărbători, ci mai ales pentru a reflecta! Pentru a ne aminti că, dincolo de ecuații, constantele fundamentale sunt semnele unei ordini profunde care așteaptă să fie descifrată. 

La mulți ani, Pi! 

La mulți ani, h!  

La mulți ani cuanta!  

Și la mulți ani tuturor celor care transformă întrebările în descoperiri! 

Aducerea în stare critică pentru prima oară a Unității 1 a Centralei Nuclearoelectrice Cernavodă – 16 aprilie 1996

Introducere 

În istoria energetică a României, data de 16 aprilie 1996 reprezintă un moment de referință, marcat de atingerea stării critice a reactorului Unității 1 a Centralei Nuclearoelectrice (CNE) Cernavodă. Acest eveniment a consacrat România ca prima țară din Europa de Est care a pus în funcțiune o centrală nucleară de tip CANDU, consolidând independența energetică națională și contribuind semnificativ la reducerea emisiilor de carbon. Aducerea în stare critică a Unității 1 a fost un moment tehnic și simbolic, care a necesitat decenii de muncă, investiții și colaborare internațională. Este un reper unic în istoria nucleară a României, similar cu lansarea unui satelit sau inaugurarea unei infrastructuri majore. Un „document comemorativ” subliniază greutatea deosebită a momentului în contextul sfârșitului de secol.  

Prezentul document celebrează această realizare remarcabilă, subliniind eforturile conjugate ale specialiștilor români și internaționali, precum și importanța strategică a proiectului pentru dezvoltarea durabilă a țării.   

Context istoric 

Programul nuclear al României a debutat în anii 1950, prin cercetări în domeniul fizicii nucleare, la IFA Bucuresti-Magurele, continuând cu aprobarea primului program nuclear național în 1968. Alegerea tehnologiei CANDU (CANadian Deuterium Uranium), dezvoltată de Atomic Energy of Canada Limited (AECL), a fost motivată de robustețea și siguranța sa nucleară, precum și de capacitatea de a utiliza uraniu natural și apă grea produsă local. Acest aspect a și fost hotărâtor pentru conducerea de atunci a statului și a fost prezentat acesteia de Comitetul pt Energia Atomică condus de Horia Hulubei, pe atunci și directorul IFA București-Măgurele.

Este oportun de știut că Horia Hulubei a fost ultimul
 Vicepreședinte al AȘ, predecesoarea AOSR. Punctul de vedere a fost elaborat în Secția de Fizică și Tehnică a Reactorilor de la IFA, care era Secția I a institutului, condusă de Ionel Purica și din care făceam și eu parte ca tânăr fizician. După o analiză riguroasă a peste 120 de locații, la care a fost implicat ISPE  dar și IFA București-Măgurele, din nou prin Secția de Fizica și Tehnica Reactorilor Nucleari, Ion Ursu, noul conducător al Comitetului de Stat pentru Energia Nucleară, a prezentat conducerii statului rezultatul analizei: regiunea Dobrogea a fost selectată pentru construcția centralei, datorită stabilității seismice, structurii geologice calcaroase și accesului la apa de răcire din Canalul Dunăre-Marea Neagră. 

Lucrările la Unitatea 1 au început în 1979, cu implicarea partenerilor canadieni (AECL) și italieni (ANSALDO), însă proiectul a fost întârziat de constrângeri economice și logistice din perioada comunistă. În ciuda provocărilor, după 1990, un consorțiu internațional a reluat lucrările, culminând cu finalizarea Unității 1 în 1996.   

Momentul istoric: 16 aprilie 1996 

La ora 17:32, pe 16 aprilie 1996, reactorul Unității 1 a atins pentru prima dată starea critică, marcând inițierea reacției de fisiune în lanț controlată. Acest moment unic a fost consemnat de șeful de tură, R. Yule, care a notat: „Reactorul CNE Cernavodă a fost declarat critic pentru prima oară de Gilbert Parent și Nicolae Baraitaru.” Evenimentul a reprezentat nu doar un succes tehnic, ci și o dovadă a competenței și dedicării echipei de specialiști români, care au colaborat îndeaproape cu experți internaționali. 

Atingerea stării critice a fost urmată de conectarea Unității 1 la Sistemul Energetic Național și de intrarea în exploatare comercială la 2 decembrie 1996. Cu o putere instalată de 706 MW, Unitatea 1 a început să producă anual aproximativ 5 TWh, acoperind circa 10% din consumul național de energie electrică.   

Semnificația evenimentului 

Aducerea în stare critică a Unității 1 a CNE Cernavodă a avut implicații profunde pe multiple planuri: 

  1. Independență energetică: Utilizarea uraniului natural și a apei grele produse în România a redus dependența de resurse externe, consolidând securitatea energetică națională.
  2. Impact ecologic: Energia nucleară generată de CNE Cernavodă a contribuit la evitarea a peste 130 de milioane de tone de emisii de CO2, poziționând România ca un actor responsabil în combaterea schimbărilor climatice.
  3. Dezvoltare economică: Proiectul a stimulat industria românească, prin asimilarea tehnologiilor avansate și crearea a mii de locuri de muncă.
  4. Prestigiu internațional: Finalizarea Unității 1 a plasat România în elita țărilor cu capacități nucleare, demonstrând excelența tehnică și angajamentul pentru siguranța nucleară.
      

Recunoaștere și continuitate 

Inaugurarea oficială a Unității 1, a doua zi la 17 aprilie 1996, a fost marcată de prezența unor personalități de seamă, precum președintele României de atunci Ion Iliescu, prim-ministrul Nicolae Văcăroiu, premierul Canadei, Jean Chrétien, și Johan Van Ebbenhorst-Tengbergen, președintele Consiliului Guvernatorilor al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA). Acest eveniment a simbolizat o colaborare fructuoasă între România, Canada și partenerii internaționali. 

Succesul Unității 1 a pavat calea pentru punerea în funcțiune a Unității 2 în 2007, care, împreună, produc astăzi circa 20% din energia electrică a României. Planurile de retehnologizare a Unității 1 și de construire a Unităților 3 și 4 reflectă angajamentul continuu al României pentru energia nucleară ca pilon al tranziției energetice.   

Concluzie 

Aducerea în stare critică a Unității 1 a CNE Cernavodă, la 16 aprilie 1996, rămâne un reper al progresului tehnologic și al ambiției naționale. Acest moment a demonstrat că, prin viziune, colaborare și perseverență, România poate realiza proiecte de anvergură cu impact durabil. Centrala Nuclearoelectrică Cernavodă continuă să fie un simbol al excelenței, contribuind la o energie curată, sigură și sustenabilă pentru progresul României. 

Să ne bucurăm cu toții de Sfintele Sărbători aducătoare de lumină!

0

Prof.univ.dr.ing. Doina Banciu
– Președinte – Academia Oamenilor de Știință din România

Mesaj Video