Prelegere susținută de către Înaltpreasfințitul Părinte Prof. univ. dr. Nifon Mihăiță, Arhiepiscop și Mitropolit, Membru AOSR, în plenul Conferinței Științifice Naționale de Toamnă, organizată de către Academia Oamenilor de Știință din România, în perioada 9–11 septembrie 2026, la Târgoviște. Tema evenimentului a fost „Educație și creativitate științifică în era inteligenței artificiale”.
Lucrarea analizează impactul Inteligenței Artificiale asupra educației, culturii și creativității științifice, evidențiind necesitatea unei abordări etice și teologice în fața transformărilor accelerate ale civilizației contemporane. Într-un context marcat de progres tehnologic rapid și de schimbări culturale majore, avem nevoie să reamintim de necesitatea centralității persoanei umane, cu demnitatea ei inalienabilă și vocația ei spirituală care nu pot fi substituite de tehnologie. Inteligența Artificială, deși utilă în optimizarea proceselor educaționale și în sprijinirea cercetării, rămâne un instrument și nu un substitut al libertății, conștiinței și responsabilității morale, de aceea, ea nu trebuie transformată întru nou idol. Educația este spațiu fundamental de formare integrală, în care gândirea critică, discernământul moral și creativitatea trebuie cultivate pentru a preveni superficialitatea, manipularea algoritmică și depersonalizarea relațiilor umane. Creativitatea științifică este expresie a chipului lui Dumnezeu în om, fiind inseparabilă de libertate, responsabilitate și căutarea adevărului. Biserica are un rol important în orientarea progresului tehnologic spre binele comun, prin promovarea unei etici solide, a echilibrului și a discernământului, precum și prin apărarea demnității umane în fața riscurilor standardizării și al instrumentalizării.
Cu aleasă bucurie și cu părintească prețuire, salut deschiderea acestui simpozion dedicat unei teme de mare actualitate și profunzime, care privește nu doar evoluția societății contemporane, ci însăși înțelegerea omului și a vocației sale în lume: educația și creativitatea științifică în epoca Inteligenței Artificiale.
Ne aflăm într-un moment istoric în care progresul tehnologic, ritmul accelerat al inovației și transformările culturale profunde ne obligă să reflectăm cu responsabilitate asupra sensului umanului, asupra demnității persoanei și asupra modului în care știința și credința pot colabora pentru binele comun. În acest context, Biserica, fidelă tradiției sale bimilenare, își reafirmă misiunea de a apăra noblețea chipului lui Dumnezeu în om, de a cultiva responsabilitatea morală și de a orienta progresul spre binele comun.
”Omul este gloria Dumnezeului Celui Viu”1, iar această demnitate nu poate fi diminuată de nicio transformare tehnologică, oricât de profundă ar fi. Într-o epocă în care Inteligența Artificială devine tot mai prezentă în viața noastră, fiind deja ”o realitate cotidiană”2 suntem chemați să reafirmăm demnitatea umană, să o protejăm și să o cultivăm. Omul nu este niciodată definit prin performanță, prin eficiență și prin algoritm, ci numai prin relație, comuniune și iubire.
Întruparea Fiului lui Dumnezeu ne arată că, în umanitate, Dumnezeu Se întâlnește cu creația Sa, iar această întâlnire conferă persoanei o valoare incomensurabilă, care nu poate fi substituită de nicio formă de Inteligența Artificială.
Biserica își asumă rolul de a contribui la dialogul interdisciplinar, oferind o perspectivă care pune în centrul dezbaterii demnitatea persoanei umane, noblețea chipului lui Dumnezeu și responsabilitatea libertății.
Inteligența Artificială reprezintă un produs al creativității umane, al rațiunii pe care Dumnezeu a dăruit-o omului, precum și o expresie a capacității omului de a analiza, de a modela și de a transforma realitatea. Ea poate analiza, calcula, optimiza, anticipa, dar niciodată nu poate iubi, nu poate ierta, nu se poate jertfi, nu poate oferi sens. Toate acestea aparțin persoanei umane, care își găsește împlinirea în comuniunea cu Dumnezeu și cu semenii.
Inteligența Artificială este rezultatul unei istorii intelectuale complexe, care își are rădăcinile în dezvoltarea matematicii, logicii, informaticii și neuroștiințelor. Biserica recunoaște valoarea acestor eforturi și apreciază contribuția lor la progresul societății. Totuși, ea subliniază că Inteligența Artificială, oricât de avansată ar deveni, rămâne un instrument, nu un substitut al persoanei.
Trebuie să privim cu responsabilitate și discernământ dezvoltarea Inteligenței Artificiale, nu cu teamă, nu cu respingere, ci cu luciditate și echilibru, deoarece dezvoltarea Inteligenței Artificiale trebuie să fie însoțită întotdeauna de o reflecție morală profundă. Tehnologia este un instrument, rod al minții omului inspirată de Dumnezeu, dar absolut niciodată un înlocuitor al omului. Ea poate sprijini educația, poate facilita cercetarea, poate eficientiza procesele sociale, poate reduce costurile educației3, dar nu poate înlocui libertatea, conștiința, responsabilitatea morală sau vocația spirituală.
Educația este spațiul în care se modelează viitorul și acel splendid Areopag în care se formează libertatea, discernământul, responsabilitatea și capacitatea de a folosi tehnologia în mod moral și creativ. În epoca Inteligenței Artificiale, educația nu trebuie să devină un simplu transfer de informații, ci să susțină formarea integrală a persoanei umane. De aceea, mai ales în mediul academic, avem datoria de a cultiva gândirea critică, pentru a evita manipularea și superficialitatea, discernământul moral, pentru a folosi tehnologia în slujba binelui, creativitatea, pentru a transforma instrumentele digitale în oportunități de progres, responsabilitatea, pentru a proteja demnitatea umană în fața oricărei tentații de instrumentalizare. Educația nu poate fi niciodată redusă la algoritmi, la platforme digitale sau la sisteme automate de evaluare, fiindcă ea este, înainte de toate, întâlnire: între profesor și student/elev, între tradiție și inovație, între rațiune și credință. De aceea, avem datoria de a proteja noile generații de ”promisiunea mașinii perfecte, de acea seducție subtilă care face gândirea umană să pară inutilă tocmai atunci când este cea mai mare nevoie de ea”.4
Creativitatea științifică este una dintre cele mai frumoase expresii ale chipului lui Dumnezeu în om, ea poartă magnifica amprentă a libertății, a imaginației, a capacității de a transforma lumea. Atunci când este orientată spre bine, ea devine o formă de slujire a umanității și de laudă adusă Creatorului, o modalitate de a participa la lucrarea lui Dumnezeu în lume.
Creativitatea nu trebuie să fie înlocuită de automatizare, dimpotrivă, ea trebuie să fie stimulată, protejată și cultivată. Algoritmii pot genera variante, pot combina date, pot simula procese, pot analiza cu rigurozitate datele, dar nu pot crea sens, nu pot intui frumosul, nu pot aspira la transcendență. Creativitatea autentică este întotdeauna legată de libertate, de responsabilitate și de căutarea adevărului.
Epoca Inteligenței Artificiale ne invită să reflectăm asupra modului în care cultivăm creativitatea, pentru că ea nu poate fi standardizată în vreun fel. Pentru aceasta, educația trebuie să stimuleze creativitatea, să o protejeze și să o cultive, ea trebuie să sprijine experimentarea, reflecția, dialogul și aprofundarea sensului vieții. În mod cert, Inteligența Artificială va transforma radical și rapid educația, provocând o adevărată revoluție și aici, ca de altfel în aproape toate domeniile.5
Într-o epocă în care algoritmii pot analiza cantități uriașe de informații, există riscul de a reduce cercetarea la un simplu proces tehnic, pentru aceasta, ea trebuie să păstreze dimensiunea morală, responsabilitatea față de adevăr și respectul față de demnitatea umană, deoarece știința nu poate fi separată de morală, iar progresul nu poate fi despărțit de responsabilitate.
Biserica are misiunea de a promova o etică a cercetării, de a sublinia importanța responsabilității morale și de a avertiza asupra riscului de a transforma știința în instrument de manipulare. Totodată, aceasta implică ”dezvoltarea nevoii unei noi conștientizări educaționale și a unei formări în utilizarea corectă și critică a instrumentelor digitale, a Inteligenței Artificiale”6.
Știința este dar divin, este expresie a rațiunii, este participare la lucrarea lui Dumnezeu, dar trebuie să fie orientată spre binele comun, spre protejarea demnității și spre promovarea libertății umane. Numai așa putem înțelege că educația nu trebuie să se rezume numai la transmiterea de informații, ci trebuie să aibă în vedere formarea integrală a persoanei umane. Chiar dacă platformele digitale pot oferi cursuri, evaluări și resurse educaționale, riscul de a reduce educația numai la un simplu proces tehnic este semnificativ.
Educația trebuie să aibă în vedere întotdeauna centralitatea dimensiunii personale, relația dintre profesor și student/elev, dialogul, mentoratul și experiența directă. Profesorul nu trebuie perceput și redus niciodată la un simplu furnizor de informații, ci trebuie să fie un adevărat formator de conștiințe și un model de cunoaștere, căutare și aprofundare.
În acest context, creativitatea științifică capătă o importanță deosebită, fiindcă ea nu este numai capacitatea de a genera idei noi, ci trebuie să fie expresia concretă și dinamică a libertății și a vocației omului de a transforma lumea. Inteligența Artificială poate sprijini masiv cercetarea, poate analiza informații și poate simula procese, dar nu poate înlocui intuiția, inspirația și capacitatea omului de a căuta, de a crea și de a-și aprofunda propria vocație.
Inteligența Artificială va transforma sistemul educațional mondial punând accentul pe curiozitate, gândire critică și creativitate, contribuind de fapt la amplificarea inteligenței umane.7 În fața dezvoltării rapide a Inteligenței Artificiale, Biserica subliniază necesitatea unei etici tehnologice solide, care să protejeze demnitatea persoanei și să orienteze progresul spre binele comun. Nu orice este posibil este și moral, de asemenea, nu orice este eficient este și drept și, mai ales, nu orice este inovator este și benefic.
Trebuie să ne întrebăm cum protejăm libertatea în fața automatizării și a standardizării, cum evităm manipularea prin algoritmi, cum prevenim depersonalizarea relațiilor umane, cum păstrăm responsabilitatea morală într-o lume digitalizată? Morala nu este un obstacol în calea progresului, ci condiția unui progres autentic, pentru că fără ea, tehnologia devine periculoasă, iar cu ea se transformă în binecuvântare!
Biserica avertizează cu privire la dezarmarea Inteligenței Artificiale, adică la ”scoaterea ei din logica competiției armate, care astăzi nu mai este numai militară, ci economică și cognitivă”8.
Epoca Inteligenței Artificiale nu reprezintă numai o etapă tehnologică, ci mai ales o schimbare profundă de paradigmă culturală, antropologică și spirituală, care ne obligă să reflectăm asupra sensului vieții, asupra modului în care ne raportăm la cunoaștere și asupra felului în care ne construim identitatea în contextul unei lumi tot mai digitalizate. Înainte de toate, trebuie să înțelegem că omul este ființă chemată la transcendență, la comuniune, la colaborare, la iubire și la responsabilitate.
Tehnologia, oricât de avansată ar fi, nu poate influența această vocație fundamentală și nici nu poate redefini esența persoanei umane, ci numai modul în care lucrăm, comunicăm, învățăm sau cercetăm. Astfel, epoca Inteligenței Artificiale ne invită să redescoperim antropologia creștină, să aprofundăm sensul libertății și să reafirmăm prioritatea celor spirituale, motiv pentru care este esențial să protejăm libertatea interioară, cea care nu poate fi cuantificată, măsurată sau programată, mai ales că ea este darul suprem al lui Dumnezeu, iar responsabilitatea este modul în care omul răspunde acestui dar.
Din această perspectivă, educația în epoca Inteligenței Artificiale trebuie să fie o educație a libertății, a discernământului și a responsabilității morale. Totodată, este necesar să reflectăm asupra modului în care tehnologia influențează cultura, deoarece ea nu este numai acumulare de informații, ci este expresia spiritului prin excelență, a creativității și a identității. Într-o epocă în care accesul la informație este instantaneu, riscul superficialității este mai mare ca oricând, pentru aceasta, educația trebuie să cultive profunzimea, capacitatea de analiză, spiritul critic și sensibilitatea față de frumos.
Inteligența Artificială poate facilita accesul la cunoaștere, dar nu poate forma gustul estetic, nu poate cultiva sensibilitatea spirituală și nu poate înlocui în niciun fel experiența directă a culturii.
Biserica are misiunea de a promova o cultură a responsabilității, a echilibrului și a discernământului, fiindcă ea nu se opune progresului, ci îl însoțește, îl orientează și îl umanizează. Ea nu respinge tehnologia, ci avertizează asupra riscului de a transforma tehnologia în idol, de a absolutiza eficiența și de a reduce persoana la un simplu element într-un sistem digital.9
Omul nu este un nod într-o rețea, ci chip al lui Dumnezeu, chemat la comuniune, la iubire și la responsabilitate. Biserica nu se teme de tehnologie, ci numai de pierderea demnității umane, iar, din această perspectivă ea dorește să fie un partener responsabil în dialogul despre viitor, oferind societății viguroase și viabile repere morale, spirituale și culturale. Astfel, Inteligența Artificială trebuie să fie întotdeauna pusă în slujba omului.10
În lumina tradiției patristice, Biserica afirmă demnitatea incomensurabilă a persoanei umane, centralitatea libertății și a responsabilității, valoarea unică a conștiinței, importanța relației dintre om și Dumnezeu, necesitatea unei educații integrale și rolul creativității ca expresie a chipului divin.
Poziția Bisericii față de Inteligența Artificială este una de echilibru, fiindcă ea nu se opune progresului tehnologic, ci îl orientează și-l așază în slujba omului, de aceea, ea nu critică inovația, ci o însoțește cu discernământ, recunoscând valoarea acesteia, dar subliniind necesitatea de a păstra centralitatea persoanei în orice formă de dezvoltare. Astăzi, suntem chemați să protejăm demnitatea omului, să cultivăm libertatea, să orientăm progresul spre bine, să folosim tehnologia cu responsabilitate și să păstrăm centralitatea persoanei în orice formă de inovație!
Fie ca acest simpozion să fie un prilej de reflecție profundă, de dialog responsabil, de colaborare academică și de inspirație pentru viitor, iar Bunul Dumnezeu să ne dăruiască înțelepciune, echilibru și curaj!
1 Sf. IRINEU de Lugdunum, Adversus Haereses, IV, 20, 7.
2 M. SPITZER, Inteligența Artificială. Cum ne ajută și cum ne amenință o creație superioară omului, Editura Humanitas, București, 2025 p. 124.
3 N. TOON, Cum gândește Inteligența Artificială. Cum am creat-o. Cum ne poate ajuta și cum o putem controla, Editura Humanitas, București, 2026, p. 185.
4 LEON al XIV-lea, Magnifica humanitas. Scrisoare enciclică despre protejarea persoanei umane în era inteligenței artificiale, Editura Presa Bună, Iași, 2026, p.105.
5 M. SPITZER, op.cit., p. 218.
6 LEON al XIV-lea, op.cit., p.104.
7 N. TOON, op.cit., p. 186.
8 LEON al XIV-lea, op.cit., pp.83-84.
9 A. LEMENI, Tehnicizarea inumană a vieții, Editura Basilica, București 2022, p. 129.
10 https://www.ekathimerini.com/in-depth/society-in-depth/1284871/church-of-greece-enters-age-of-artificial-intelligence/. Accesat la data de 16.09.2026.