Cercetarea plantelor medicinale, în special a celor din flora spontană locală, a început după organizarea Grădinii Botanice, în anul 1950. Primele cercetări au vizat evidențierea numărului de specii autohtone cu conținut înalt în principii active și acumularea informațiilor despre utilizarea lor în medicina populară și cea științifică.
Cunoştinţele despre plantele medicinale, atât de folosite în prezent, reprezintă împletirea tradiţiei medicinii empirice cu cercetările cele mai recente realizate în acest domeniu, un valoros tezaur oferit de natura omului şi animalelor, în scopul vindecării diferitelor afecţiuni.
În convieţuirea multimilenialî cu natura înconjurătoare, omul a fost preocupat de a cunoaşte cât mai multe detalii despre plantele existente în covorul vegetal din zona în care trăia, urmărind posibilităţile de a le utiliza în diferite domenii, precum alimentaţie, materiale de construcţii, industrie, vopsitorie, apicultură, dendrologie, cosmetică şi în prevenirea şi tămăduirea multor boli fizice şi psihice.
