Discurs de salut rostit la a 23-a Conferința Balcanică de Fizică Aplicată și Știința Materialelor, Constanța, 9-12.07.25.
În pragul celui de-al treilea sfert al secolului XXI, fizica — atât teoretică, cât și aplicată — se află la o răscruce între revelație și incertitudine. În plan global, cercetarea teoretică își concentrează eforturile asupra unificării celor două mari piloni ai fizicii moderne: mecanica cuantică și relativitatea generală. Programele experimentale dedicate undelor gravitaționale, observabile de la LIGO și VIRGO până la viitoarele interferometre spațiale, promit să testeze predicțiile teoretice la energii sau scale cosmice inaccesibile până acum. În paralel, teoria corzilor și gravitația cuantică loop încearcă să ofere un cadru unitar, dar rămân, încă, neconfirmate. O altă cercetare de vârf care trebuie amintită este cea de la ELI-NP . Extreme Light Infrastructure – Nuclear Physics (ELI‑NP) este una dintre cele trei infrastructuri internaționale ELI, situată în Măgurele, lângă București.
Se concentrează pe fotonica nucleară folosind interacțiunea între laseri de putere extremă și fascicule gamma de înaltă calitate pentru cercetări fundamentale și aplicații tehnologice.
Pe direcția aplicativă, fizica cunoaște o renaștere prin dezvoltarea tehnologiilor cuantice, a materialelor exotice precum grafenul și aliajele dopate, a fuziunii nucleare (cu proiecte precum ITER) și a aplicațiilor cuantice în calculatoare, comunicații sau senzori ultrasensibili. Industria semiconductorilor, vitală pentru societatea digitală, a ajuns la limite tehnologice care impun cercetare fundamentală pentru noi paradigme, cum ar fi tranzistoarele bazate pe efecte cuantice și spintronica. În domeniul energiei, avansurile în conversia și stocarea energiei solare, precum bateriile cu noi compoziții și celulele solare perovskite, sunt direct dependente de înțelegerea proprietăților fizice ale materialelor.
Un reviriment semnificativ are loc și în domeniul energeticii nucleare pe baza fisiunii, unde reactoarele modulare mici (SMR – Small Modular Reactors) și proiectele de reactoare de Generația IV reprezintă o direcție promițătoare pentru relansarea energiei nucleare în condiții de siguranță și flexibilitate sporite. Aceste reactoare compacte promit să reducă riscurile, costurile și timpul de construcție comparativ cu centralele nucleare clasice, oferind o soluție cu emisii scăzute de carbon într-un peisaj energetic global ce caută alternative sustenabile. Este interesant de semnalat cum
conflictul ruso- ucrainian a generat o nou sfera de cercetări în domeniul efectelor radiologice ale unor accidente nucleare majore ale reactorilor nucleari din Ucraina sau chiar în cazul detonării unor bombe nucleare tactice sau strategice de către ruși pe teritoriul ucrainian.
2025 marchează Anul Cuantic Internațional, declarat de comunitatea științifică globală ca un omagiu centenar adus mecanicii cuantice, odată cu aniversarea lucrărilor fondatoare ale lui Heisenberg și Schrödinger. Acest an aduce o oportunitate unică de popularizare a conceptelor cuantice și de stimulare a interesului noilor generații pentru fizică, un domeniu ce redefinește limitele cunoașterii și tehnologiei. Trebuie însă spus ca la 100 de ani de la nașterea mecanicii cuantice, apele nu s-au liniștit încă. Există și astăzi viziuni diferite cu privire la natura probabilista a acesteia, care înclină mai curând spre o natură deterministă, chiar în SF-AOSR, bine primită de comunitatea de fizică internațională. Timpul va arăta însă în final care din cele 2 viziuni se va impune.
Din păcate, în România, situația educației și cercetării în fizică este dramatic afectată de subfinanțare cronică. Bugetele alocate pentru laboratoare, echipamente sau burse sunt insuficiente, iar carierele în fizică devin tot mai puțin atractive pentru tineri, pe fondul emigrării cercetătorilor și al lipsei unei viziuni coerente de stimulare a inovației. Deși există cercetători români de elită activi în institute internaționale, infrastructura de acasă nu reușește să le ofere un mediu propice cercetării de vârf sau revenirii în țară. În plus, reforma curriculei școlare și universitare în fizică stagnează, iar orele de fizică sunt adesea reduse sau marginalizate, cu consecințe grave asupra formării gândirii științifice a elevilor.
Astfel, întrebarea „Fizica, încotro?” nu este doar un exercițiu retoric, ci un semnal de alarmă. Pe plan global, fizica își croiește un drum spre tehnologii care vor schimba ireversibil societatea, în timp ce, în România, este nevoie de o regândire profundă a politicilor educaționale și de cercetare, pentru a nu rata trenul revoluției cuantice aflate deja în plină desfășurare. Fără o investiție susținută în educație, laboratoare și resursa umană, România riscă să devină doar un spectator al marilor descoperiri științifice, pierzând șansa de a contribui activ la construcția viitorului.
În speranța unei revitalizării viitoare pt cercetare cu acest prilej, adresez organizatorilor și participanților la a 23-a Conferința Balcanică de Fizică și Știință Materialelor, de la Constanța, 9-12 iunie 2025, cele mai calde urări de succes, discuții fructuoase și realizări științifice remarcabile!