6 martie 1943, Ulmi, judeţul Giurgiu – 13 februarie 2026, București
Comunitatea academică și științifică din România, Academia Oamenilor de Știință din România și școala românească de fizică teoretică sunt în doliu la trecerea la cele veșnice a ilustrului savant prof. univ. dr. fiz. Apolodor Aristotel Răduță, membru titular fondator al AOSR, cercetător științific de gradul I și conducător de doctorat, personalitate de prim rang a fizicii nucleare teoretice românești.
Născut la 6 martie 1943, în comuna Ulmi, județul Giurgiu, s-a format intelectual în cadrul Universității din București – unde a absolvit atât Facultatea de Fizică (specializarea Fizică Teoretică), cât și Facultatea de Matematică. Apolodor Răduță a întruchipat, de-a lungul întregii sale cariere, modelul savantului complet, pentru care rigoarea matematică și intuiția fizică s-au unit într-o operă științifică de excepție. Și-a susținut doctoratul în fizică în anul 1972, cu o teză consacrată studiului microscopic al excitațiilor colective nucleare, temă care avea să devină una dintre direcțiile majore ale contribuțiilor sale originale.
Profesor universitar la Catedra de Fizică Teoretică și Matematică a Facultății de Fizică – Universitatea din București și cercetător la Institutul Național de Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”, a format generații de studenți, doctoranzi și cercetători, impunând prin exigență, eleganță intelectuală și profunzime conceptuală o veritabilă școală de gândire în domeniul structurii nucleare.
Opera sa științifică, materializată în sute de lucrări publicate și citate pe plan internațional, a acoperit o arie impresionantă de teme de frontieră:
– descrierea microscopică a mișcărilor colective cvadrupolare și octupolare;
– dezvoltarea și generalizarea modelului stărilor coerente (CSM și GCSM);
– noi dezvoltări bozonice pentru algebra de cvasi-spin și formalismul many-body;
– studiul dezintegrării beta duble;
– excitații de spin și fenomene de clusterizare în nuclee;
– comportarea regulată și haotică a hamiltonienilor bozonici;
– fenomene de simetrie chirală și mișcare de tip wobbling în nuclee triaxiale;
– renormarea completă a ecuațiilor pnQRPA.
Prin aceste contribuții, profesorul Apolodor Răduță a oferit modele teoretice originale, metode analitice de mare finețe și interpretări conceptuale de referință, intrând în dialog direct cu marile direcții ale fizicii nucleare mondiale și consolidând prestigiul cercetării românești în acest domeniu.
Membru titular al Academiei Oamenilor de Știință din România, a fost una dintre figurile care au dat consistență, autoritate științifică și prestigiu Secției de Științe Fizice. Prezența sa în viața academică a fost marcată de demnitate, echilibru și fidelitate față de valorile fundamentale ale cercetării: adevăr, rigoare și continuitate.
În plan uman, colegii și discipolii îi vor păstra vie amintirea ca pe cea a unui maestru autentic, generos în idei, discret în atitudine, dar ferm în exigență, capabil să inspire prin forța exemplului personal și prin pasiunea pentru cunoaștere.
Dispariția profesorului Apolodor Aristotel Răduță lasă un gol profund în fizica românească. Rămâne însă moștenirea sa științifică – o operă durabilă, integrată patrimoniului universal al fizicii teoretice – și rămâne școala de gândire pe care a creat-o, care îi va purta mai departe numele și spiritul.
Academia Oamenilor de Știință din România își exprimă profunda recunoștință pentru întreaga sa activitate și transmite familiei, colegilor și tuturor celor care l-au cunoscut și prețuit sincere condoleanțe.
Memoria sa va rămâne vie în conștiința comunității științifice românești.