Academia Oamenilor de Știință din România

AcasăIn memoriamAOSR deplânge plecarea dintre noi a acad. Răzvan Theodorescu

AOSR deplânge plecarea dintre noi a acad. Răzvan Theodorescu

Academician EMIL-RĂZVAN THEODORESCU
– 22 mai 1939, București – 06 februarie 2023, București –
– Membru titular fondator al Academiei Oamenilor de Știință din România –

Academia Oamenilor de Știință din România își exprimă durerea și regretul profund la plecarea dintre noi a Academicianului Prof. univ. dr. Răzvan Theodorescu, ilustră personalitate a culturii românești contemporane.

Academicianul Răzvan Theodorescu a fost Vicepreședinte al Academiei Române și Președintele Secției de Arte, Arhitectură și Audiovizual a Academiei, Secretar General al Asociației Internaționale de Studii Sud-Est Europene, Profesor la Universitatea Națională de Arte.

Academicianul Răzvan Theodorescu a fost, de asemenea, membru titular fondator al Secției de Științe Istorice și Arheologice a Academiei Oamenilor de Știință din România. În această calitate s-a implicat în procesul de dezvoltare a AOSR, instituție care, după căderea comunismului, și-a reluat, pe baze noi, democratice, existența instituțională, după lunga paranteză totalitară, reînnodând firul istoriei, început în anul 1935 odată cu înființarea Academiei de Științe a României de către un grup de savanți români în frunte cu medicul și ministrul educației Constantin Angelescu. Cu simțul valorii autentice și cu umanismul care l-au caracterizat, Academicianul Răzvan Theodorescu a știut să armonizeze cele două calități, academician și membru al Academiei Oamenilor de Știință din România, susținând și încurajând evoluția AOSR, instituție care a cuprins și cuprinde nume de valoare ale științei românești, precum și șapte laureați ai Premiului Nobel.

Născut la 22 mai 1939, Răzvan Theodorescu a absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti (1963) și a devenit Doctor în ştiinţe istorice la Universitatea din Bucureşti (1972) cu teza Elemente bizantine, balcanice şi occidentale la începuturile culturii medievale româneşti (secolele X-XIV). A desfășurat o activitate profesională bogată, ramificată pe mai multe planuri: științific, profesoral, cultural, academic, civic și politic. Între cele mai importante calități pe care le-a avut în cuprinsul acesteia, se numără: cercetător ştiinţific la Institutul de Istoria Artei al Academiei Române (1963-1987); director adjunct ştiinţific al Institutului de Istoria Artei (1972-1977); profesor la Universitatea de Arte din Bucureşti (din 1990); director general al Societăţii Române de Televiziune (1990-1992); membru al Consiliului National al Audiovizualului (1992-2000); rector al Academiei pentru Studiul Istoriei Culturii şi al Religiilor (1995-2000); şeful Catedrei UNESCO de Studii Sud-Est Europene din Universitatea de Arte (din 1997); membru în Colegiul Naţional al Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989 (din 2004); secretar general al Asociaţiei de Studii Sud-Est Europene (1994-2000); rectorul Universităţii Media (din 2000); senator de Iaşi (2000-2004); senator de Botoşani (2004-2008); ministru al Culturii şi Cultelor (2000- 2004).

Este autorul unei opera științifice și culturale prodigioase, între titlurile căreia se numără: Mănăstirea Dragomirna, Ed. Meridiane, 1965; Mănăstirea Bistriţa, Ed. Meridiane, 1966; Biserica Stavropoleos, Ed. Meridiane, 1967; Bizanţul, Balcanii şi Occidentul la începuturile culturii medievale româneşti (Secolele X-XIV), Ed. Academiei Române, 1974; Un mileniu de artă la gurile Dunării (400-1400), Ed. Meridiane, Bucureşti, 1976; Itinerarii medievale, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1979; Piatra Trei Ierarhilor, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1979; Apel la istorie, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1980; Civilizaţia românilor între medieval şi modern. Orizontul imaginii (1550-1800), 2 vol., Ed. Meridiane, Bucureşti, 1992; Drumuri spre ieri, Ed. Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1992; Cele 900 de zile ale «manipulării», Ed. Tinerama, Bucureşti, 1994; La peinture murale moldave des XVe – XVIe siècles, Ed. UNESCO, Bucureşti, 1995; Roumains et Balkaniques dans la civilisation sud-est européenne, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1999; Picătura de istorie, Ed. Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1999; Constantin Brâncoveanu între «Casa Cărţii» şi «Levropa», Ed., RAO, Bucureşti, 2006; Civilizaţia românilor între medieval şi modern, Ed. Princeps Edit, Iaşi, 2006; Europa noastră şi noi, Ed. Capitel, Bucureşti, 2008. Volumelor de mai sus, titluri de referință în studiul istoriei, culturii și civilizației românești, li se adaugă peste 600 de studii și articole publicate în reviste de specialitate românești și străine.

Ca recunoaștere a valorii și meritelor deosebite ale Domniei Sale, acad. Răzvan Theodorescu a primit premii, ordine și distincții importante, într-un număr impresionant: Cavaler (din 1997) şi Comandor (din 2003) al Ordinului Artelor şi Literelor al Republicii Franceze; Mare Ofiţer al Ordinului Naţional pentru Merit (2000); Laureat al Premiului Bernier al Institutului Franţei (1969); Premiul Nicolae Bălcescu al Academiei Române (1976); Premiul Herder al Universităţii din Viena (1993); Premiul Nicolae Iorga al Centrului Internaţional Ecumenic pentru Dialog Spiritual (1999); Premiul revistei Flacăra (1987); Ordinul Crucea Moldavă (2003); Cavaler al Crucii Căzăceşti cu spade – Ucraina (2004); Ordinul Crucea Sf. Apostol Andrei (2004); Cavaler al Ordinului Purtătorilor de Cruce ai Sfântului Mormânt – Ierusalim (2004); Doctor Honoris Causa al Universităţii din Oradea (1998), al Universităţii de Arte din Cluj-Napoca (2001), al Universităţii de Vest din Timişoara (2002), al Universităţii din Craiova (2002), al Universităţii Ştefan cel Mare din Suceava (2004), al Universităţii Ovidius din Constanţa (2006), al Universităţii George Enescu din Iaşi (2008), al Universităţii Valahia din Târgoviște (2010). 

A fost membrul unor Academii și Societăți Științifice de prestigiu: membru corespondent (din 1993) şi titular (din 2000) al Academiei Române; membru de onoare (din 1996) şi titular (din 2000) al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România; membru corespondent al Societăţii de Arheologie din Atena (din 1990); membru de onoare al Societăţii Academice din România (din 1997); membru al Academiei de Ştiinţe din New York (din 1998); membru corespondent (din 1998) şi titular (din 2002) al Academiei Europene de Ştiinţe, Arte şi Litere; membru al Academiei de Ştiinţe a Republicii Albania (din 2006); membru al Academiei de Ştiinţe şi Arte a Macedoniei (din 2006).

Academicianul Răzvan Theodorescu a fost un savant umanist de anvergură europeană, un cărturar din speța cărturarilor renascentiști, cu o largă acoperire științifică și culturală și cu o profundă înțelegere a sensului istoriei, culturii și civilizației. În același timp, ilustrul Academician și Profesor a fost un Mare Patriot Român.

Prin plecarea acad. Răzvan Theodorescu, Academia Oamenilor de Știință din România, educația, cultura, știința și cultura românească pierd o mare personalitate, un promotor de prestigiu al valorilor și identității românești în țară și în lume.

Profund îndurerată, comunitatea Academiei Oamenilor de Știință din România transmite condoleanțe familiei îndoliate!

Dumnezeu să-l odihnească și să-l așeze între cei Drepți!

Documente

AOSR – VIZIBILITATE INTERNAȚIONALĂ

MEMBRI

RAPORT AOSR

CĂRȚI MEMBRI AOSR

MANIFESTĂRI AOSR

AGORA