Mediul ştiinţific românesc în care a apărut Academia de Ştiinţe din România

Mediul ştiinţific românesc în care a apărut Academia de Ştiinţe din România

Descătuşând energiile creatoare, Unirea din 1918, precum şi politica statului român au permis, în ciuda unor obstrucţii şi neîmpliniri, o solidarizare a provinciilor şi o participare la viaţa culturală a tuturor cetăţenilor, indiferent de etnie, limbă şi religie. Accelerarea procesului de modernizare a ţării a avut ca efect creşterea rolului învăţământului, ştiinţei, culturii şi artei. Participarea activă a României la viaţa internaţională, circulaţia liberă de valori au asigurat prezenţa activă a oamenilor de ştiinţă români la marile congrese şi conferinţe internaţionale, obţinerea unor brevete şi traducerea unor lucrări în limbi de circulaţie internaţională, care au putut intra astfel în patrimoniul intelectual al Europei şi al lumii.

Tânăra Românie Mare avea nevoie de aportul ştiinţei şi tehnicii, dar fondurile necesare pentru constituirea unei baze materiale adecvate (laboratoare, aparatură, biblioteci etc.) erau alocate cu zgârcenie, deoarece, pe de o parte, mijloacele materiale disponibile erau limitate de urmările nefaste ale războiului, iar pe de altă parte, nu se formase încă o înţelegere a nevoilor specifice ştiinţei. Marele chimist Petru Poni în “Amintirile” sale ilustrează plastic situaţia generată de greutăţile care existau după 1918 în calea promovării ştiinţei:

“Nouă ne lipsea totul. Nu aveam nici colecţii, nici aparate, nici materialul cel mai elementar de experimentare, nici cărţi sau reviste din care să aflăm cel puţin ceea ce alţii, mai favorizaţi decât noi, lucrează în alte ţări”. – Figuri de chimişti români

Academia Română şi Consiliul Naţional al Cercetării

Academia Română, prin activitatea membrilor săi, dar şi prin efectul catalizator manifestat în viaţa ştiinţifică românească, s-a impus ca cel mai înalt for naţional de consacrare ştiinţifică şi culturală a ţării. La 1 iunie 1920, Academia Română a aprobat cererea Secţiunii Ştiinţifice de a adera la Comitetul Internaţional de Cercetări de la Bruxelles, iar la 29 mai 1937 se votează înfiinţarea Consiliului Naţional al Cercetării, “organ îndrumător şi consultativ al statului în toate chestiunile în care cuvântul ştiinţei pure sau aplicate trebuie ascultat după exemplul instituţiilor similare din ţările Europei Occidentale şi transoceanice” – Istoria Academiei Române în date

 

Colecţia “Monografia ştiinţifică”

La 11 martie 1938, Academia Română a anunţat înfiinţarea colecţiei “Monografia ştiinţifică”, precizând că “fiecare volum va forma un tot, dând elementele de pregătire clasică pentru cercetările actuale, în fiecare an urmând să se scoată maximum patru volume” – Istoria Academiei Române în date

Implicarea Fundaţiilor Regale

Fundaţiile Regale (“Principele Carol”- 1921, “Regele Ferdinand I”- 1925, “Fundaţia pentru Literatură şi Artă Carol al II-lea”- 1933) au contribuit la dezvoltarea culturii, inclusiv la răspândirea ştiinţei. Dovezi ale implicării Fundaţiilor Regale în viaţa ştiinţifică a ţării sunt publicarea “Revistei Fundaţiilor Regale” (1934-1938) care a oferit o perspectivă diversă a planurilor de cultură reprezentate de: economie, sociologie, ştiinţă şi lingvistică, filosofie şi estetică, muzică şi istorie literară, precum şi constituirea “Bibliotecii Enciclopedice”, colecţie de publicaţii editată de “Fundaţia pentru Literatură şi Artă Carol al II-lea”, care a urmărit să pună la îndemâna tuturor cunoştinţe şi informaţii de o înaltă popularizare a ştiinţei. (sursa: Materiale de istorie şi muzeografie)